Din fumul de cerneală în lacrimi ‘ți scriu bilet
Și-mi storc din nouă minți, ce le-am, le dau ofrande
Să-ți ridic obelisc din truda-mi de atlet..
Te las minune lumii, peste timp.. ochi-smaralde!.

Prin hăuri mă strecor, te caut prin sirene
Mă efilând să-mi dau obor de-albastru sânge
Printre cristale-n ape în corali și mii de perle,
Dar numai tu nu ești… îmi lași inimă a plânge.

Mă trimit sol cu tot, tentacule desprinse
De-un trup, ce mi-a rămas să-mi refac simțul firii
Și-mi schimb culori de suflet din triste în aprinse,
Să te am dintre adâncuri.. eu, caracatița iubirii!