Strofa II – Dixy :.
Viața-i un teren de joacă, un labirint ascuns în noapte,
Pariu pe vorbe, joc pe fapte, scapă numai cine poate,
Am invocat un înger, să mai dea măcar o șansă,
Să destăinui dureri, din, această inimă arsă.
O lacrimă vărsată, din durere, de o mamă,
În războiul vieții-nseamnă mult mai mult decât o armă
Împotriva suferinței în suflet strânsă cu kilu’
Fiindcă nu-i nimic mai rău, decât să îți pierzi copilul!
Când șansa de salvare, pentru toți a existat,
A fost respinsă cu scârbă, în așteptarea unui mandat,
V-am fi numit eroi, un suflet de-ați fi salvat,
Dar sechestrat l-ați lăsat, să fie decapitat!
Ne va zâmbi de pe o cruce, în loc să ne zâmbească,
Când ar fi trebuit, un bărbat să găsească,
Să se căsătorească, s-aibe-o familie mare,
Dar acum familia-i gata, de înmormântare!.

Strofa III – Nikolas :.
Părinți îndurerați, prieteni, colegi, frați, surori,
Sincere regrete, piesa asta-n loc de flori,
O țară-ndurerată, revoltată, strigă tare :
„Este încă o întâmplare, ce cerșește o schimbare!”
Suntem tineri, pot să spun, că mereu am strâns din dinți,
Și-am învățat să fim cuminți, de la bieți părinți.
Dar se pare că durerea, ce-o avem acum în noi,
Va aduce nori de ploi, cu furie peste voi!
Apararea mai nou, pentru români, înseamnă moarte.
„Respectul e-o poveste!”, închide această carte!
În realitate, totul se plătește băiete,
Am rămas fără cuvinte, condoleanțe pentru fete!
Familii-ndurerate, și români întristați,
Cu lacrimile-amare, nu puteți să ajutați!
Nu stați îngenunchiați, dacă au murit copii,
Gabori, jos din meserii, criminalii-n pușcării!