Federico Garcia Lorca – Cântecul Mamei Lui Amargo
Îl duc în cearșaful meu înfășatîn frunze de leandri și palmieri așezat.În douăzeci și șapte gustar,cu un cuțit aurit.Crucea. Și să pornim.Oacheș era și amar.Dați-mi, vecinelor, un ulciorde-alamă cu suc acrișor.Crucea. Nimeni nu plângă pe drum.Amargo e-n lună acum.