cantecul expozitiei – Versuri.pro

Walt Whitman - Cântecul Expoziției

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ascultă, Muză, lasă Ellada și
emigrează la noi
Rupe, te rog, acele povești prețuite afară din cale,
Afacerea aceea cu Troia și cu-Achil mâniosul, sau cu
Eneas și călătoriile lui Ulisse,
O tablă să bați, cu „Mutat” și „De închiriat”, sus
în piscul Parnasului tău de zăpezi,
Același aviz să-l repeți la Ierusalim, să-l atârni
la porțile Jaffei și pe muntele Moriah,
Așijderea și pe crenelurile castelelor tale germane,
franceze și spaniole și pe muzeele tale
italienești,
Fiindcă să știi că o sferă mai mare sau mai nouă, mai
activă, că un domeniu mai vast și virgin
te așteaptă, te cheamă.

Walt Whitman - Cântecul Expoziției - 2

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Destul cu răsuflatele romanțe!
Destul cu poveștile, cu subiectele și dramele
împrumutate de la curțile străine,
Destul cu stihurile de iubire, îndulcite cu rime
închinate intrigilor și galanteriile trântorilor,
Teme ce nu sunt potrivite decât pentru ospățurile
de miez de noapte, pentru petrecerile
la care dansatorii alunecă în acordurile
unei muzici pierdute,
Destul cu plăcerile bolnăvicioase, extravagante
destrăbălări ale celor puțini,
Cu parfum, zăpușeală și vin, sub strălucirea
orbitoare a candelabrelor.

Walt Whitman - Cântecul Expoziției - 4

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Și-acum, în pace, Steagul să se-nalțe!
Pentru tine, muză universală, pentru tine, Unire!
Acum și pururi toți munci-vom pentru tine,
Nedespărțiți prin tine, noi și tu, într-o singură ființă.