Miron Radu Paraschivescu – Nevasta Necredincioasă
Credeam că e fată mare,când am dus-o pe cărare;da’ şi eu – ce minte proastă! –n-am bunghit că e nevastă.O fi fost ea ca zambila,dar mersei mai mult cu sila.Şi pe urmă n-aş mai spune…Era noaptea de tăciune,felinarele s-au stins,licuricii s-au aprins.Într-un colţ, când făcea fâţe,îi scap mâna pe la ţâţe,şi treceau prin ea fiorica … Citește mai mult