cantece sociale – Versuri.pro

Carlos Drummond De Andrade - Cântec Pentru Omul Din Popor Charlie Chaplin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vorbesc în numele meu cei pe care justiția i-a abandonat, săracii cu duhul,
cei care sunt niște paria, faliții, mutilații, schilozii, cei dați la o parte,
oprimații și singuraticii, nehotărâții, liricii, visătorii,
iresponsabilii, cei copilăroși, cei mângâiecioși, pateticii și nebunii.
„Ești condamnat să îmbraci negrul. Pantalonul tău
se confundă cu beznă. Pantofii tăi
scâlciați, în întunericul de pe stradă,
sunt niște ciuperci nocturne. Iar ceea ce seamănă cu o pălărie,
soare negru, le acoperă pe toate, lipsit de raze.
(…).
Ai reușit să mai mănânci o dată: viața-i frumoasă”

Nimeni Altu' - Cântă Cu Noi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mă opresc acum din drum să-ți mai spun un gând din mult fum
Când ai cum, încearcă să dai vieții zoom
Că tre’ să aduni mulți oameni buni care se pierd în rutină
Și pentru restul să știi că sistemul e de vină.
Noi tre’ să trecem peste orice cumpănă
Și să facem dintr-o zi de miercuri sâmbătă
Mulți nu vor să înțeleagă, de parcă n-ar vrea să facă
ceea ce le place în viață și pot s-o mai zic o dată.
Că roboții sunt roboți, dar oameni suntem toți
Așa că de ce alți oameni vor să facă din noi roboți?
C-avem un calendar prost cu doar opt zile pe lună
Și oprim alarma ceasului numai de două ori pe săptămână.
Întreab-o până și pe tanti de la 2
Atunci când dăm pe așa ceva până și ea cântă cu noi
Și uită să mai numere zile pân’ la chirie
Cu un gând de bine trece suspinând prin magazine.
Și..
[Refren]
Cântă cu noi, cântă cu noi
Și cântă cu noi oameni când caută în gunoi
Și cântă cu noi, cântă cu noi
Și cântă cu noi, că așa-i tot omul, cum cântau Savoy.
Cântă cu noi, cântă cu noi
Și cântă cu noi oameni când caută în gunoi
Și cântă cu noi, cântă cu noi
Și cântă cu noi, că așa-i tot omul, cum cântau Savoy.
Asta e pentru toți care poa’ să înțeleagă
E dedicată pentru oamenii care trăiesc pe stradă
E pentru tine dacă ai dormit în boscheți
Sau ai zăcut meditând sprijinit de pereți.
Antisistem, pentru că așa suntem
E un scurt poem pentru cei care trăiesc după alt barem
E chiar așa cum ar trebui să fie
Dacă țipi cu mine, frăție, așa mi s-a întâmplat și mie.
Că pentru toți vine o zi după care începi să știi
că soarele poate să facă să ardă hârtii
Și-apoi tot ce mai contează e să-ți ții mintea trează
Când apar falși ce condamnă oameni ce visează.
Eu n-am cum să nu spun ceea ce spun acum
Dacă n-o v-o spun cine o va mai spune și când
Când ăștia nu transmit nici un gând blând
Pentru oamenii mei care în condiții grele încă mai râd.
Și..
[Refren]
.. cântă cu noi, cântă cu noi
Și cântă cu noi oameni când caută în gunoi
Și cântă cu noi, cântă cu noi
Și cântă cu noi, că așa-i tot omul, cum cântau Savoy.
Cântă cu noi, cântă cu noi
Și cântă cu noi oameni când caută în gunoi
Și cântă cu noi, cântă cu noi
Și cântă cu noi, că așa-i tot omul, cum cântau Savoy.
Cântă cu noi, cântă cu noi
Și cântă cu noi oameni când caută în gunoi
Și cântă cu noi, cântă cu noi
Și cântă cu noi, că așa-i tot omul, cum cântau Savoy.
Cântă cu noi, cântă cu noi
Și cântă cu noi oameni când caută în gunoi
Și cântă cu noi, cântă cu noi
Și cântă cu noi, că așa-i tot omul, cum cântau Savoy.

Adrian Păunescu - Niciodată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Niciodată.
Un cântec nu-i nimic în lumea asta
Mai bine să-l zdrobești și apoi să taci
Când el cu o iluzie nu umple
Ghiozdanele copiilor săraci.
Destul cu-atâtea găști aristocrate
Ce caută și-n cântece câștig
Un cântec nu-i nimic dacă nu face
Mai cald în casele în care-i frig.
Niciodată, niciodată
Să nu uităm de cei mai triști ca noi.
Dezmoșteniții-și caută o cale
Nenorociții trec cu pașii grei
Nu ne putem închide-n cabinete
Făcând ușor abstracție de ei.
Mizeria există până-n oase
Popoare mor și indivizi decad
Nu-i cântec pe pământ să nu miroasă
A foc, a nădușeală și a iad.
Și dacă toate cântecele noastre
Nimic nu sunt și chiar nimic nu pot
Noi pentru cei săraci și fără șanse
Suntem mereu datori să facem tot.
Măcar atât din toate să rămână
Din tot ce-am pătimit la focul mic
Un vers, o spovedanie, un cântec
De partea celor care n-au nimic.

Alexei Mateevici - Cântecul Zorilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

CÂNTECUL ZORILOR.
Hai, măi frate, hai, măi frate,
Zorile s-aprind,
Hai să căutăm dreptate,
Voie şi pământ.
Plugărit-am viaţa toată
Şi-am muncit noi rău,
N-am văzut zi luminată,
Numai greu, tot greu.
Şi pe umeri numai juguri
Pân-acum am dus,
În robie şi lanţuguri
Toate ni le-am pus;
Ş-ale sufletului daruri
Noi le-am înecat
Tot în plânsete ş-amaruri,
Ce ne-au apăsat;
Şi odorurile minţii
Noi le-am prăpădit,
Căci în ceaţa neştiinţei
Tot am vieţuit.
Muncă, muncă şi iar muncă,
Alta n-am văzut;
Şi în munca noastră lungă
Toate le-am pierdut.
Am crescut în largi ogoare
Roadă cu prisos,
Dar din pâinea roditoare
N-am avut folos,
Căci ogoarele luate
Fost-au de la noi;
Nouă-n schimb ne-au fost lăsate
Juguri şi nevoi.
Goi, lipsiţi de toate-n lume,
Vecinic înjosiţi,
La boieri n-avem nici nume.
Pe pământul ţării-mume
Zăcem necăjiţi.
Dar destul! Venit-a ceasul,
Ceasul aşteptat,
Ca să dăm noi jos necazul,
Care l-am răbdat.
Vezi?! În zarea depărtării
Zorile s-aprind,
Sfânta zi a învierii
Vine strălucind.
Hai, măi frate, hai, măi frate,
Nu munci robind,
Hai să căutăm dreptate,
Voie şi pământ.
Scoală, frate! Căci ne cheamă
Zorile ce vin.
Scoală, frate, şi ia-ţi seamă,
Singur ţi-eşti stăpân.
Pentru noi, feciorii gliei,
Zorile răsar,
Pentru-nfrângerea robiei
Bietului plugar.
Trece noaptea. Lupta vine.
Frate, ieşi gătit!
Cel nepregătit rămâne
Vecinic biruit.
Trece noaptea. Hai, măi frate!
Zorile s-aprind,
Hai să mergem spre dreptate,
Voie şi pământ.