Federico Garcia Lorca - Cântec Tomnatic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Astăzi inima mi-o simt
ca fiorul blând de stele,
dar pierdută e cărarea
înlăuntrul moale-al ceții.
Razele îmi smulg aripa,
iar tristețea dureroasă
îmi scufundă amintiri
prin fântânile gândirii.
Toate rozele sunt albe
cum albită mi-e durerea,
dar nu-s roze dintr-acelea
ce se-mpodobesc cu nea.
Înainte-aveau un iris.
Peste suflet îmi ningea.
Neaua sufletului are
fulgi de buze și imagini
ce se-afundă în penumbră
și-n lumini de gânditor.
De pe roze neaua cade,
gheața-n suflet zăbovește,
gheara anilor – trecuți –
din petale țese-un giulgiu.
Iar se va topi înghețul,
când ne va ajunge moartea?
Sau veni-va altă gheață
și alți trandafiri frumoși?.
Vom primi noi pacea-n suflet,
cum ne-a învățat Christos?
Sau nu vom afla vreodată
să ieșim din ăst impas?.
Dacă dragostea ne-nșală?
Cin’ ne mai animă viața
și amurgul ni-l scufundă
în veridica știință
a Dreptății – nu există –
și a Răului ce-i veșnic?.
De ne moare iar speranța
și un Babel nou se nalță,
ce făclie lumina-va
drumurile pe Pământ?.
Dacă-albastrul e-o visare,
cu candoarea ce se-ntâmplă?
Care inimă tresare,
dacă-n patimi nu-s săgeți?.
Dacă moartea-i veșnicie,
ce se-alege de poeți,
de poemele dorminde
– nu-și mai amintește nimeni?
O, speranța mea solară!
Apă clară! Lună nouă!
Inimi limpezi de copii!
Aspre suflete de pietre!
Astăzi inima mi-o simt
ca un tremur blând de stele
și toți trandafirii-mi sînt
dalbi precum a mea durere.

cantec tomnatic – Versuri.pro

Federico Garcia Lorca - Cântec Tomnatic