cântarea cântărilor

Există-n apa vieții-un peștepe care-l beau de sete inșine-ncrezători că apa creșteîn locul celor ce-au fost prinși.Iar primăvara ies pestrițiisub glandele din carnea pietrii,înmugurind căpăstrul șițiide-atâtea plante și nisetrii.Așa încât, din diamante– mereu la loc, mereu altfel –bergsonizau: sau tu sau el,sau vasele comunicante.