cangur – Versuri.pro

Popa Florina - A Doua Carte cu Apolodor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iată-l pe Apolodor
Fost pe vremuri călător.
Să reținem cel puțin
faptul că e pinguin.
Lângă el e Amedeu
Cel mai cum se cade leu.
Cântăreț la clarinet
Și din când în când poet.
Blondul din fotografie
Este cangurul Ilie.
Fiind cangur, așadar
Are șort cu buzunar.
Pe toți trei iubindu-i foarte,
vii i-am adunat în carte.
FRAGMENT. Vă pup!

Ian - Kankun

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Au mai rămas câțiva pe lângă mine acum
Nu mă dau în spate, o să-i foot, magnum, bada bing, bada boom
Poate-ți trimit pyzda la bani în Cancún
Nu ne face vreo prăjeală, și-o încearcă, n-are cum
Te scad din schemă dacă vreau să m-adun
Uite cum se vinde sclavul, bag un zero-n calcul
Nu stau să strâng nicio dovadă-n capturi
Am în față milioane, face saltul, cangur [Yeah, yeah].
Pot să te scot din schemă fără să-ncerc
Mănâncă poola, zici că-și ia meniu mare de la Mc
Mă-ntreabă: „Iane, chiar îți place? ”, să mor dacă-i adev
Pot s-am substanțe după mine decât dacă e nev
Văd trapperii ăștia care foot ceva doar dacă-i elev
Arunc cu bani pe peste tot, am și rămas fără rev
Nu te mai foot, te dai prea top, deci am rămas fără chef
Mă joc cu dopamina ei cum se juca Mendeleev
Yeah, yeah.
De ce vorbesc de parcă mă cunosc?
Noi vorbim în sume, tu vorbești pe dos
Cu tupeu pe net, știu că vorbește prost
Zece mii p-un ceas, șaij de mii pe cox
Ze-zece mii pe plate, nu-i periculos
Atent la detalii, sunt meticulos
Stau p-un fir de ață, trage firu-n jos
Nașu-și are nașu’, trage finu-n jos.
Au mai rămas câțiva pe lângă mine acum
Nu mă dau în spate, o să-i foot, magnum, bada bing, bada boom
Poate-ți trimit pyzda la bani în Cancún
Nu ne face vreo prăjeală, și-o încearcă, n-are cum
Te scad din schemă dacă vreau să m-adun
Uite cum se vinde sclavul, bag un zero-n calcul
Nu stau să strâng nicio dovadă-n capturi
Am în față milioane, face saltul, cangur [Yeah, yeah].
Simt că lumea încă nu vede ce pot
Am în spate sute, nu e vorba de noroc
Am un frate care m-a trădat, acu’ e mort
Me-merg cu două pyzde-n spate, nu mă uit în bord [Bord]
Am un teanc de bani, îmi face nervi, nu încape-n șort
Stau cu liderii, de-asta mă piș p-un mafiot
A dat boala-n ei și nu există un antidot [Dot]
Nu e vorba de ce port, ci de cum mă comport [Yeah, yeah].
Sunt important, mi-o ard în corpul diplomatic
Joc mințile fraierilor c-am giromatic
Nu vine față-n față, știe, îl țin ostatic
Văd cum sare pyzda-n el, nu știe, sunt sălbatic
Tot-tot ce faci e static, tot ce faci e antic
Ești cam alb la față, ca acidul lactic
Tot ce fac e aprig, aur tot ce ating
Face mintea fente, zici că-i pe la carting [Hahaha].
Au mai rămas câțiva pe lângă mine acum
Nu mă dau în spate, o să-i foot, magnum, bada bing, bada boom
Poate-ți trimit pyzda la bani în Cancún
Nu ne face vreo prăjeală, și-o încearcă, n-are cum.
Au mai rămas câțiva pe lângă mine acum
Nu mă dau în spate, o să-i foot, magnum, bada bing, bada boom
Poate-ți trimit pyzda la bani în Cancún
Nu ne face vreo prăjeală, și-o încearcă, n-are cum
Te scad din schemă dacă vreau să m-adun
Uite cum se vinde sclavul, bag un zero-n calcul
Nu stau să strâng nicio dovadă-n capturi
Am în față milioane, face saltul, cangur [Yeah, yeah].
[Face saltul, cangur, face saltul, cangur]
[Face saltul, cangur, face saltul, cangur]
[Face saltul, cangur, face saltul, cangur]
[Face saltul, cangur, face saltul, cangur]

Ion Caraion - Perpetuum Possibile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Un băț pentru broască, al doilea băț
pentru cangur, dar canguru-l
lua și pe-al treilea în care mi-agăț,
seara, halatul cu pete ca pe-o cârpă de ranguri…
…și astfel jurnalul curgea mai departe
sec, paranoic, târziu,
bântuit de priveliști de moarte.
Când nacela deveni-va sicriu…
Las′ că știu! Las′ că știu!.
Sub păstăile ce-și dezvăluie tecile –
îngăduie, tăcere, tăgăduiala serii!
Solomonarii acopăr potecile,
scutură vânturile merii.
Rar a existat tinerețe
mai țeapănă decât ușa
apartamentului cu trei bețe
unde locuia omul cu cangur.
Le iartă amurgul cenușa,
pereților mucezi din ganguri.
Un cangur, trei bețe și-o broască…
Atârnând, o perdea risipită…
Și halatul sub care-or să-mi găsească
tâmpla ca pe-un fel de copită…
…jurnalul, pe vorbele rupte,
apăsa ca bocancii în lupte.
Oac-au! Pff-urrr! Pff-urrr! Oac-au!
Pe cangur îl cresc, pe broască o iau.
Oac-au!.
Neștiutorii (ce nu cred ei…) credeau
că, sătul de toate cuvintele,
păpușarul, cum e coaja verde de nucă sau
municipiile-n munți, pestriți ca mormintele,
are ceva negru pe cuget.
„De aceea nu deschide când batem! ” –
presupunea administratorul buged.
„De aceea! ”.
Proverbele și-așteptau Salomeia.
Atârna undeva o perdea.
Dar chiriașii de la mansarde adesea
– gândind la cine știe câte –
dădeau din cap cu înțeles.
În sus, în jos, pe scări
treceau femei frumoase… treceau femei urâte….
Ca prin stuf, broasca țestoasă umbla prin pădurea
morții – când judecătorii porniți să cerceteze,
n-au știut cine calcă așa de aiurea
prin odaia cu leandrii, în pâslari și proteze.
Atârna risipită undeva o perdea….
Parchetu-a venit. Comisarii-au țipat:
„În numele legii vă spun…”
Dar broaștei puțin i-a păsat.
Poate nu mai este săpun….
Poate-a uitat…
(se-ntreba, se gândea
– ocolind prin odaie –
amarul țest, că nu-l mai taie).
Atârna undeva o perdea
și mortul își zâmbea de sub ea
ca marsupiile mărilor moarte,
din castronul său mic, fără toarte.
Împins cu răngile, zăvorul
sări ca bila din țâțâni
și s-a umplut de inși decorul.
Urcau miazmele: fântâni,
vibra fereastra ca o liră.
Trei bețe găsiră și-o tâmplă de sigă…
Încolo, nimic… doar – ca o aripă – storul.
Castronul se făcuse cotigă,
iar broasca ocolea procurorul.
Încolo nimic…
„N-aș fi bănuit”, a lăsat să se-nfigă
(în geamul căzut)
opinia sa un limbut:
„altceva, decât femei și dezmăț”.
Un băț pentru broască, al doilea băț….
(aici se-ntrerupsese tot tot zborul).
Iar broasca ocolea procurorul….
Un băț pentru broască, al doilea băț
pentru cangur, dar canguru-l
lua și pe-al treilea în care mi-agăț,
seara, halatul cu pete ca pe-o cârpă de ranguri.
Căzut pe jos, vălătucit,
jurnalul povestește-ntr-o doară:
Nu mai am putere… ooo… o să-mi ia băăățuu-astă seară…
Priviră juzii:
„Hm… păcat! ”
la tâmpla ca un fel de copită,
la perdeaua cu cangur travestit în halat
a păpușarului spălăcit, spălăcită.
Adânc ploconindu-și în oglindă păunul,
păroasa-i trufie, flămând ca o scoabă,
cu gheara întinsă, cangurul dănțuia într-o labă
căci avea două bețe, iar broasca doar unul…