canal – Versuri.pro

Johann Wolfgang Von Goethe - Veneția 1790 - 8

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Gondola aceasta c-un leagăn lin clătinat o asemui, / Iar umbrarul deasupra pare-un sicriu uriaș. ... →

Johann Wolfgang Von Goethe - Gondola Aceasta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Gondola aceasta e-un leagăn lin clătinat o asemui, / Iar umbrarul de-asupra pare-un sicriu uriaș. ... →

Simion Giurgeca - Poemul Ecluzei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pământ, te scurm!
Şi piatra ți-o sfarm cu târnăcopul.
În truda-mi, cad şi mă târâi; lovit cu piciorul,
Bătut şi scuipat, păgânii mă-njură.
Şi eu înfrunt senin privirea lor, blestemul
Şi orice lovitură.
Pământ, te scurm!
În orice zi. Şi noaptea, în ploaie şi vânt,
Prin gheața-mi ruptă şi udă, răceala apei în oase o simt.
Mâna mea-i roasă, în ochi e amurg,
Pe frunte, noroiul şi stropi de sudoare
Ca lacrima curg.
Pământ,
Sunt fără odihnă şi lutul adânc
Îl scot din largile şanţuri şi-n cupe-l arunc;
Cleios şi gălbui, pe vârful lopeții,
Pe diguri înalte cu râpe şi spini,
Îl duc vagoneții.
Cu roaba îl urc pe scânduri în coastă,
Mai sus, în vârf, spre zarea albastră.
Genunchii îmi tremur, plămânii mă dor,
Abia respir şi mă clatin, cu pasul mic,
Încet mă urc şi cobor.
Prin stufuri şi trestii, printre coline,
Tractoarele poartă cu ele dragline:
Nisipul şi melcii şi mâlul îl sapă;
Cu brazde adânci pe valea pustie
Stă şanțul cu apă.
Deasupra mea paseri, cu miile-n cârduri,
Rotesc peste holde şi pleacă în rânduri.
Pe bolta-nnegrită se-nvolbură norii.
Ce trist şi duios răsună văzduhul,
Când zboară cocorii!
Nu-i floare, nici iarbă, un arbore nu-i,
Nici sate cu oameni. Nu-i nimenea, nu-i.
Doar linii, conture, pe micile dealuri
Cu straturi de ceață groasă şi albă
Ca nişte valuri.
Nu-i nimenea şi sună în goana lor trenuri,
Trezindu-mi ecouri şi-atâtea refrenuri.
Cum trec, la geamuri, priviri spre noi se îndreaptă;
Sunt mii de oameni acasă, tineri, bătrâni,
Care ne-aşteaptă.
Sunt mii de oameni şi neamul, o țară!
Cu morții ei, cu toții-n noapte se scoală
Şi-n vuit de luptă cu fruntea senină,
Pornesc flăcăii din codri, moşnegii-toiag
Să-şi facă lumină.
Pământ,
În jur e sârmă cu ghimpi şi tăcere,
Semne pe stâlpi, gherete cu sentinele.
Prin aerul rece un strigăt tăios, ascuțit.
Doi oameni, piciorul şi coaste sub roți de vagoane
Iar şi-au strivit.
Cum bate în pieptu-mi inima tare,
Că tâmpla îmi arde şi capul mă doare
În suflet durerea abia mi-o înfrâng!
Ce viață mizeră şi plină de chinuri.
Să rabd? Să blestem? Să plâng?
Pământ,
Te năruie-n prăpăstii şi miile de stânci,
Le sfarmă ca şi mâlul apelor adânci.
Cum stă pe ele urma sângelui din mâini!
Un semn de ură crudă ce l-au avut pigmeii
Cu inimă de câini.
Pământ,
Din cei ce sunt aici, câți mâine vor muri?
În groapa fără cruce, nimeni nu-i va şti!
Câți n-o să aibă rugă şi nici lumini ce ard,
N-o să lumineze locul acoperit cu buruieni
Şi fără niciun gard?
Pământ, te scurm!
Şi piatra ți-o sfarm în stâncă:
O scot de jos, din şanț, pe schelă şi-n groapă adâncă
În daltă lovesc ciocanele malul;
Mai larg, mai larg şi adânc,
Să fie canalul.
Şi mâine, când nave purta-vor rodul în pântec
Cules din holde cu flori şi un cântec
Suna-va-n amurguri, ecou înserat;
Câți oameni şti-vor atuncea că lutul şi piatra
Ieri, eu ți-am săpat?
Flămând şi gol, în frig, bătut de ploi şi vânt,
Te scurm într-una, ziua şi noaptea, pământ
Cu dinții muşc în țărână şi dintre ruine,
Privesc departe cerul aprins
Cu mii de lumini!
Doamne,
Cu gândul mâine de-oi trece,
La lut şi la piatră, la apa cea rece,
Pe bolta senină fără de ceață
Trimite țării augur alt soare
Şi-o altă viață.

Johann Wolfgang Von Goethe - Epigrame - 8

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Gondola aceasta c-un leagăn lin clătinat o asemui, / Iar umbrarul deasupra pare-un sicriu uriaș. ... →

Racla - Canalu' Lui Neluțu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nenea Neluțu e un copil ratat al vieții noastre crude,
n-are frați, n-are surori, n-are părinți, n-are nici rude,
întrebat de ce nu stă la casa de copii răspunde:
abuabiahuadiahuasia unde?
Stau aci la gară prin beciuri și canale goale înhăitat
c-o gașcă de copii care nu au nici toale, nici basmale
ziua ciordesc coale, poale de prin hale apoi dau din
foale la nasoalele, tentația n-are. E de jale, e de jale
cel mai rău e atunci când plouă, capacu’ se cimentează
el își dă cu Tesla9 că rămâne-nchis în beznă iar rămâne
o zi sau două fără apă, fără hrană, ajunge-n spitalu’ 9
când visează aurolac stă și vede vârcolac, roșu ca un rac
gras ca un sac cu pantof de lac se cațără-n copac de
unde se aruncă-n cap, Neluțu trebuie salvat, aruncați
un colac. E de jale, e de jale, cel mai rău când se
trezește după aurolac îi ia o zi până se dumirește că-și
dorește o păpușică mică de la o gagică, n-are bani nici de
mâncare, încinge onanie mică. E un ratat, un ratat, unu’
printre atâția alții care bântuie pe străzi, pe o apă
din malul balții, dacă-i dai un pumn în față nu zice nici pis,
cum te-ntorci cu spatele cu șisu’ te-a ucis.

REF : Neluțu ce privire rece ai, nu te satură de fel nici 100 de parai
Neluțu de ce-ți ții privirea-n jos, tot nu-i pasă nimănui c-ai ajuns un zdrențăros
Neluțu nu priza aurolac, nu-ți faci iluzii că-ți pui grijile în sac
Neluțu’ înțeleg de ce-ai fost trist, locuiai într-un canal, viața asta te-a ucis.

Cic cic cică-i mic și licențiat în miciGainării, mâna dreaptă a lu’ Neluțu’ în traficul cu copii dar marea lui specialitate degustatul de tării și care-i priește pe aia o ciordește cât
ai clipi. Pe Popocu când îl vezi zici că nu are butare, este cel mai lat în spate, în bicepși e cel
mai tare, e gorila tribului, nu se ocupă cu șmangleala, n-are Dumnezeu când poate să dea o papana
și începi să plângi când îl vezi pe Alibidub cocoșat și fericit, are capu’ cât o nucă, e pe post de
mesager, aleargă ca o nălucă, are un nume de botez : Suca Suca Suca. Schilodului tribului i se spune
Fluoare, are doar un ochi și nu are picioare, strigă, stă la mila prin metrou, țipă că-l doare tare
agațat de bare, scoate vreo 10 miare, are totuși e de jale, e de jale, dacă-i vezi cum arată și jegoși
și zdrențăroși, asta le-a fost soarta dată, nu încearcă să gândească cum ar fi dacă iarna ar purta ca
toți copiii o micuță ciapi ciapi în timp ceea va’ încearcă-ncearcă iar să iasă iasă-n față, îți
îngheață sângele, vine, trece șchiopu’n față, toți îngheață într-o viață, cum să strângi din dinți
dacă stai cu ei, înveți mai bine cum să minți.
mai bine asculți
la cei care dau din gât (?)
cei apărători desculți
???????????????????

n-are de-a face cu trasul de p***, de mână, de limbă
într-una (?) trage să vă bage, să vă relege
faradelege (?) canalu’ lu’ nelutu

rimele noastre care vă arată o viață furată
de când cum am apărut..
și toc toc la ușă, și repede mama întreabă cine-i acolo?
Nea Neluțu’
Nea Neluțu!
las-o baltă pe toată, repede pe toată
iată profilată o neagră (?) singură mascată șoptește
mama, mi-e frică
și m-am retras acasă

dar numără pan’ la 3
dar lasă-mă te rog te rog..

olog îmi pare care stă pe trotuar la soare
și se pare că înălțimea e mare..
care zbieră în disperare că plouă și (?) protestează
canalu’ lu’ Neluțu iar se cimentează

Patricia Galvao (Pagu) - Canal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu sunt altceva decât un canal
Mă voi face verde dacă va fi cazul
Dar toate speranțele-mi sunt moarte
Sunt un canal
Știi cum este să fii un canal?
Doar un canal?
Evident, un canal are propriile sale nervuri
Nebulozitățile sale
Algele sale
Verzi Nereide, uneori galbene
Dar vă rog
Să nu gândiți că intenționez să vorbesc
Sub steaguri
Asta nu.
Îmi plac steagurile întinse-n vânt
Steaguri de nave
Străzile au rămas la fel.
Asfaltul cu aceleași gropi,
Infernurile arzânde,
O, ce se-ntâmplă oare?
E-adevărat că bate vântul din nord-vest,
Că băieții noștri sunt în baruri
Sunt, nici nu mai știu ce mai este.
Să zicem c-o să fie lună nouă
Ce devine planta asta zburând prin fața mea.
Amintiri ale prietenilor mei ce-au murit
Amintiri despre toate lucrurile ce s-au petrecut
Există lucruri rămase-n aer..
Să zicem c-o să fie lună nouă
Luminând canalul
Mă voi face verde dacă va fi cazul
Dar toate speranțele-mi sunt moarte
Sunt un canal.
Canal
de Patrícia Galvão (Pagu).

Petre Stoica - Generalul Morții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Noaptea geme și asudă în somn
vin spre el cortegiile de schelete
de la Canal de la Aiud de la Sighet
din toată țara prefăcută-n pivniță de plumb.
dimineața cineva bate sfios la ușă
e poștașul care-i aduce pensia de merit
pentru consolidarea puterii populare
poștașul primește bacșiș o gheară de corb

Andrei Ciurunga - Canalul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Aici am ars şi-am sângerat cu anii,
aici am rupt cu dinţii din ţărână,
şi aici ne-am cununat, cu bolovanii,
câte-un picior uitat sau câte-o mână.
Pe-aceste văi şi dealuri dobrogene
am dat cu veacuri înapoi lumina.
Amare bezne-am aşternut pe gene
şi le-am gustat în inimi rădăcina.
Aprinşi sub biciul vântului fierbinte,
bolnavi şi goi pe ger şi pe ninsoare,
am presărat cu mii de oseminte
meleagul dintre Dunăre şi Mare.
Trudind, flămânzi de cântec şi de pâine,
înjurături şi pumni ne-au fost răsplata.
Să facem drum vapoarelor de mâine,
am spintecat Dobrogea cu lopata.
Istoria, ce curge-acum întoarsă,
va tine minte şi-ntre foi va strânge
acest cumplit Danubiu care varsă
pe trei guri apă şi pe-a patra sânge.
Iar cântecele smulse din robie
vor ctitori, cu anii care vin,
în cărţile pe care le vom scrie,
o noua Tristie la Pontul Euxin.

Andrei Ciurunga - Vorbitor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ar fi timpul să stăm lângă foc, să iubim
câte-o fată de grâu, cu privirea albastră,
să scriem poeme sau cărţi să citim
la lumina ce scade treptat în fereastră.
Pe masă, paharul cu ceai sau ţigara
să-şi urce spirala căldurii am vrea.
Târzie pe dealuri să fumege seara,
luceafărul palid să licăre abia.
Dar întinsele noastre câmpii dobrogene
ne ard peste faţă cu plesnet de bici
pe când visul musteşte amar printre gene:
Cumplitul Danubiu va trece pe-aici.
Va trece cândva, peste ani, peste vreme,
cu apele tulburi de crâncen tumult,
iar undele sure vor sparge blesteme
din guri astupate cu pumnul demult.
Străvechi amintiri vor ieşi din morminte
şi-o clipă vor arde pe-o creastă de val.
Acolo, sub mâl, vor rămâne-oseminte –
toţi morţii de-acum, risipiţi pe Canal.
Şi umbre de mame, venindu-le-aproape,
pe malul înalt, se vor frânge de dor.
Vor izbi miliţienii cu cizma-n pleoape:
Banditule, scoală că ai vorbitor!.
Şi-adâncă va creşte tăcerea din ape –
Din ape – sau poate din sângele lor.