Daniel Vişan-Dimitriu – Ecoul Lavandei
Își amintea de câmpul din tablouce-i atrăgea privirile, discret,iar lumea lui, albastră-violetîși răsfrângea, din amintiri, ecoul. Era, ca și acum, mai înspre seară,iar câmpul de lavandă tresăreasub adierea care îi dădeaun aer de-alintată domnișoară. Se mlădia sub slaba adierea unui vânt de vară, liniștit,ce-o îmbia departe-n asfințitspre lumi învăluite în plăcere. Iar el era acolo … Citește mai mult