calul arabului

Arabul căzuse în aspră robie,Mușchioasele-i brațe legate erau.El n-o să-și mai vadă nici cort, nici soție,Nici larga pustieCe-n veci treiera! Și turcii-l vor duce cu dânșii-n cetate,Și sclav ca să fie va fi destinat,Și până ce-n pieptu-i un suflet va bate,De-un dor ce abateVa fi dominat! Iar calul său falnic, ușoară nălucă,Ce-n fugă se-ntrece cu … Citește mai mult