calugarul nevrednic

Bătrâna mănăstire își înălța perețiiCu sfintele-Adevăruri pictate în icoane,Și trupurile stoarse de asprele canoaneCerșeau acelor chipuri lumina caldă-a vieții.Câmpia semănată de Crist era în floare,Și-atâți vestiți călugări, pierduți în amintire,Își dăruiau silința trudind prin cimitireȘi morții aducându-i smerită închinare.-Mi-e sufletul asemeni unui adânc mormânt,Nevrednicul ei schivnic de-o veșnicie suntȘi n-am nici o podoabă în jalnica-mi … Citește mai mult