calarie

O călărire în zoriLui Eminescu tânăr.Tăcerea se izbește de trunchiuri, se-ncrucișe,se face depărtare, se face nisip.Mi-am întors către soare unicul chip,Umerii mei smulg din goană frunzișe.Câmpul tăindu-l, pe două potcoavecalul meu saltă din lut, fumegând.Ave, mă-ntorc către tine, eu. Ave!Soarele a izbucnit peste lume strigând.Tobe de piatră bat, soarele crește,tăria cu acvile din fața luise … Citește mai mult