Eusebiu Camilar – Fântâna Lui Furtună
Cum îmi plecam privirea în linul clar-fantasm,Mă răsfrângeam deodată în şapte lumi de basm.N-am pomenit minune mai mare, ani de țânc.Avea fântâna şapte ecouri în adânc.Şi cum dădeam un chiot spre cerurile ei,Țâşneau şapte ecouri ca şapte porumbei.Parcă te văd, Rafiră, cum râzi şi mâna-ntinzi,Spre steaua picurată în clarele oglinzi.Şi cum ținteai cu piatra uşoarele … Citește mai mult