Adrian Păunescu - Câine Șchiop

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cum umbli fără cauză și scop
Pe negrele, murdarele șosele,
Întruchipare a tristeții mele,
Vitreg copil al lumii, câine șchiop.
Și lacrima ți-o bei, strop după strop,
Și ei îți frâng spinarea cu zăbrele
Și-n propriul sânge vor să mi te spele,
Mănuși să fii și să te dea la shop.
Vai, șchioapeți într-o lume nemiloasă,
Lovit de toate roțile, suspini,
Nu poți nici să mai mergi, nici să te-nchini,
Cei care fug în pace nu te lasă.
Așa ne-i soarta noastră de străini,
Tu, câine șchiop, fost animal de casă.
De lovituri mortale să fim plini
Și hăituiți, să ne simțim acasă.

Adrian Păunescu - Cățel Emigrant

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe șosea, l-am văzut, hăituit de mașini,
A fugit spre-a uita sărăcia din sat,
Pe-un asfalt unde-ai lui sunt așa de puțini
Și-i vacarm, de te poți sătura de urlat.
Cei bogați s-au oprit să mănânce-n păduri
Și mâncau elegant cu tacâmul frumos,
L-au văzut și pe el, i-au privit ochii puri
Și i-au dat generos niște pâine și-un os.
Într-o zi, când trecea dintr-un loc în alt loc,
L-a lovit cineva ce grăbea către scop,
Carnea lui de bărbat a simțit că ia foc
Și s-a tras din șosea plin de sânge și șchiop.
Tot ce-avea a pierdut, nu mai simte nimic,
Ar mușca disperat porțiuni de șosea,
Dac-ar ști unde e satul lui trist și mic
Ar pleca spre-un cioban ce-l mințea și-l bătea.
Trepied aberant, de cățel emigrant,
Și lătrat pervertit la șosele cu fum,
Ar pleca înapoi, s-ar topi în neant
Și-ar mai vrea doar atât, pacea-ntâiului drum.
Pe șosea sunt, acum, câini mai ageri și noi,
Mai mâncând ce găsesc, fără apă un strop,
Numai el, neaflând nici un drum înapoi,
A ajuns trei perechi de mănuși într-un shop.
Dacă, totuși, va fi vreun lătrat pe pământ,
Pentru câini viața-n veci va fi aspră și grea,
Câine șchiop, eu te plâng că spinarea ți-au frânt,
Dar de ce ai fugit să cerșești pe șosea?.

câine șchiop – Versuri.pro

Adrian Păunescu - Câine Șchiop

Adrian Păunescu - Cățel Emigrant