caine abandonat

Stă singuratec câinele.De pazăNu știe cui, pe la amiază:Fântânii rupte, spânului uscat.Drumului, cerului, omului?A tremurat.Gerul îi ustură urechile, l***,Nevinovat, neîndurat și degeaba.Carnea, vlagă, zgârciul, pe de-a-ncetulI le-a mâncat și mistuit scheletul.Barba aspră i-a crescut, zbârlită.Vocea scrâșnește isprăvită.Și-a purtat, ocărâte, oaselePeIa toate ușile și casele.Îl chem și nu înțelege:Nu mai poate să se dezlege.Dar ochii lui, … Citește mai mult