Colinda Populara - Veniți Toți Cei Din Adam

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Veniți toți cei din Adam
Cu toți fiii lui Avram,
Să-i cântăm versuri de jale
Pentru a lui Adam greșale
Și pentru a lui izgonire
Jalnică din rai ieșire.
Știi tu Adame ce ți-am spus
Eu în rai când te-am adus,
Din toți pomii te-am lăsat
Te-am lăsat de-ai mâncat,
Numai din pomul înflorit
Să nu mănânci că ești oprit.
Șarpele cel veninos
Coboară pe pom în jos,
Un măr din pom a luat
Și lui Eva i l-a dat,
Eva din el a mușcat
Și lui Adam i l-a dat,
Adam din el a mușcat
Și-n păcat s-a scufundat.
Căci Adam dacă a greșit
Domnul din rai l-a gonit
Și-n poarta raiului puse
O pară de foc nestinsă,
Iar Adam văzând pe sine
lipsit de atâta bine
Stând în preajma raiului
cătând spre zidirea lui
Începu amar a plânge
Și către Eva a zice.
O Evo cum te ascultai,
Din pomul oprit mâncai
Și mă lipsi de viață
Și de a raiului dulceață
O vai cum mă bucuram
Într-o slavă ce eram.
Iară Dumnezeu cel sfânt,
Văzând pe Adam plângând,
I-a trimis al său cuvânt
Și către dânsul grăind:
Drept este tare ai greșit,
Porunca nu mi-ai păzit
De acum cu sudoarea ta,
Hrana tu-ți vei câștiga
Lucrează-ți pământ cu trudă
Și cu osteneală multă.
Și-o rămas Adam plângând,
Cu sapa-n pământ săpând
El să-și rupă țelina,
C-așa se mânca pâinea
Iar Evei-i dede minte
Cum să-și facă-mbrăcăminte
Ea să-și toarcă cânepa,
C-așa se va-mbrăca.
Iar satana văzând
Pe Adam pământ lucrând:
Cin-ția dat porunca ție
Să-mi faci tu pacoste mie,
De-mi strici tu pământul meu
Fiind eu stăpânul său,
Dute tu și sapă-n rai
Că acolo moșie ai.
Adam începu a plânge
și către dânsul a zice:
Din rai am fost izgonit,
N-am loc nici pe acest pământ.
Atunci satana-i răspunse
Lui Adam așa-i zise:
Eu voi cere de la tine
fii ce se nasc din tine
Să-mi fie de-o ascultare
Fiind eu împărat mai mare.
Iar Adam îi zise lui
Vrând să facă voia lui:
Dă-ți-o-i ai tăi să fie
Numai mie bine-mi fie.
Așa Adam fii-și dede
Vrăjmașului prin pecete
Întărită cu zapis
Tocmai de-a lui mână scris.
Și de acum până-n vecie
Mila Domnului să fie
Tuturor de-o bucurie
Și nouă de-o veselie.

John Milton - Paradis Pierdut (Fragment)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

PARADIS PIERDUT (Fragment).
John Milton.
Cartea I.
De-a Omului primă nesupunere, și fructul
Acelui interzis copac al cărui gust de moarte
Aduse moarte în Lume, și tot necazul nostru,
Cu dorul Edenului, până un Om mai înalt
Ne readuse, redând tronul de har,
Cântă, Muză cerească, cum, pe vârful tainic
Al Orebului, ori Sinai, ai inspirat
Acel cioban ce primul învăță alesul grâu
În început cum ceruri și pământ
S-au ridicat din Caos: ori, dacă muncelul Sion
Te-ncântă mai mult, și izvorul Siloa ce curse
Iute la oracolul lui Dumnezeu, atunci
Invoc ajutoru-ți cântului meu cu țipăt,
Că nu cu zbor jos vreu să trec
Peste muntele Aonian, în timp ce urmărește
Lucruri neîncercate încă în prosă ori în rime.
Și înalt tu, O Spirit, ce preferi
În loc de orice temple inima dreaptă și pură,
Mă învață, căci tu afli; tu dintâi
Fuși și cu aripi sfinte întinse,
Turturea dormind în vast Abis,
Dându-i viață: ce în mine-i bezne
Iluminează, ce-i slab apără și păzește;
Că, la înălțimea acestei mari lupte,
Să pot declara Providență Eternă,
Și să justific căile Domnului în oameni.
Spune întâi – căci Cerul n-ascunde nimic vederii tale,
Nici adâncul câmp al Iadului – spune întâi ce cauză
Ne mișcă strămoșii, în starea fericită,
Iubită de Cer atât, să cadă
Din Demiurg, să-i calce testamentul
Pentru o poruncă, domni ai Lumii mai mult.
Cine-i seduse întâi către hâda revoltă?
Al infernului șarpe; a fost el cel a cărui-nșelăciune
‘Zvorâtă din pizmă și întoarcere de rău, minți
Muma omenirii, în timp ce mândria-i
îl izgoni din cer, cu toată oastea
De Angeli rebeli, de-al căror ajutor, dorind
În glorie fii peste-ai lui tovarăși,
Credea că l-a ajuns pe Cel Înalt
De se luptă, și cu vană țintă
Împotriva tronului și monarhiei de zeu,
Cercă profan război în cer, bătaie mândră,
Cu deșartă luptă. El Puterea fără Capăt
Îl azvârli în flăcări din spațiul de eter,
Cu slută ruină și combustie, jos
În pierzare fără fund, unde să vie
În lanțuri fără leac și foc urgii,
Cel ce-ndrăzni să cheme pe Dumnezeu la luptă.
(..).
{traducere de Felix Rian Constantinescu}

Căderea omului – Versuri.pro

Colinda Populara - Veniți Toți Cei Din Adam

John Milton - Paradis Pierdut (Fragment)