Are o aură ce te-atrage,
Știe că o placi, de-aia nu te lasă-n pace.
E atât de tăcută,
Misterul îți provoacă o privire pierdută.
Știi, te debusolează.
Crezi că-i aproape, dar-i departe când se înserează.
Câteodată te întristează
Când în zilele cu ghinion nu te luminează.
Ai zile în care te debusolează,
Dispăre de pe cer ca reper când se-ncetosează.
Da, e exact ca o stea,
O vezi doar când vrea, de-aia ești nebun după ea.
De la distanță pare mică rău,
Da’ de aproape, e chiar imens sufletul său.
Pentru tine de neatins,
Nu-i ca o stea, e chiar o stea. Te-ai prins?

E deasupra tuturor, veghează.
Când restu’ dorm, ea e singura trează.
Știe că are ceva în plus,
E de neajuns fiindcă-i mult prea sus.
Diferită, nu poate fi comparată,
Nici cu toți banii din lume nu poate fi cumpărată.
Greu să ajungi la ea, firesc.
Sunt multe ca ea, dar nu toate strălucesc.

Le ține pe restu’ la distanță,
Știe că n-are ce căuta pe lângă vreo zdreanță.
N-are nevoie de nimeni,
Strălucește și singură, și o știe prea bine.
N-o ai nici tu, dar nici alții,
E genu’ de fată care nu se bagă în relații.
Sunt atâția care au încercat
S-o atingă noaptea, dar au eșuat.
Parcă n-are niciun defect,
Când se instalează seara, ea îi dă efect.
Și mi se pare corect,
E o muncă să te menții frumoasă. Respect!
E atât de specială.
Dintre atâtea milioane, apare la mine pe coală.
Poate nu-i place muzica mea
Că din câte văd, eu nu exist pentru ea.

E deasupra tuturor, veghează.
Când restu’ dorm, ea e singura trează.
Știe că are ceva în plus,
E de neajuns fiindcă-i mult prea sus.
Diferită, nu poate fi comparată,
Nici cu toți banii din lume nu poate fi cumpărată.
Greu să ajungi la ea, firesc.
Sunt multe ca ea, dar nu toate strălucesc.

Până și Soarele-i o stea.
Cum ai convins Pământul să se-nvârtă-n jurul tău așa?
Am atâtea întrebări să-ți pun
Dar mă las să-mi răspund singur, ca un nebun.
Nu știu dacă asculți asta, mă omoară.
Fă cumva să mă anunți, că timpul zboară..
Îmi pare rău și nu știu dac-o să-mi mai pară
Să mă simt respins și a doua oară.
Îmi pare rău dacă te presez
Dar vreau să m-asigur că io-s cel pe care-l luminezi.
Dacă nu-s eu steaua ta pereche
Nici să nu-mi intre alt nume de fraier în ureche.
Nu caut să-ți ajung între picioare,
Vreau să fim o familie unită, ca și caru’ mare.
Poate că ție-ți sună a dume
Da’ o ard pe bune, zic lucrurilor pe nume.

E deasupra tuturor, veghează.
Când restu’ dorm, ea e singura trează.
Știe că are ceva în plus,
E de neajuns fiindcă-i mult prea sus.
Diferită, nu poate fi comparată,
Nici cu toți banii din lume nu poate fi cumpărată.
Greu să ajungi la ea, firesc.
Sunt multe ca ea, dar nu toate strălucesc.