broasca – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Răul Bălții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Într-o baltă ce băltește
La o margine de sat,
Printre-orăcăieli, gândește
Că nu prea mai e de stat.
Între broaște, el, brotacul,
Poate-ar fi cel mai dorit,
Vorba ceea: ca burlacul
Tânăr și neliniștit.
Dar o vorbă strecurată
De un șarpe necurat,
Chiar de-o fi adevărată,
L-a cam marginalizat.
Nicio broască nu-l iubește,
Toți broscoii-l ocolesc,
Ca un cuc-de-mâl trăiește,
Mormolocii nu-l cinstesc.
Peștii din bălțita baltă,
Simt în solzi frisoanele.
Inima, de-o au, tresaltă
‘n toate lighioanele.
Care-i vorba, de le pare
Mai ceva ca un fibrom?
Cic-ar fi vrăjitul care
Este, pe sub piele, om.

Matsuo Basho - Lacul Bătrân

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Lacul bătrân… / Țuști, plici: o broască. / Sunetul liniștii. →

Salvatore Quasimodo - Zidul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe zidul stadionului, deja,
prin crăpături și smocuri de ierburi agățătoare,
șopârlele țâșnesc fulgerătoare;
iar broasca revine prin rigole,
cânt ferm al depărtatelor mele nopți
din alte țări. Îți amintești acest loc
unde marea stea saluta
sosirea noastră de umbre. O, scumpo, cât
timp a coborât cu frunzele de plop,
cât sânge în fluviile pământului.

Stephen Crane - Să Gândești Întocmai Ce Gândesc Eu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

„Să gândești întocmai ce gândesc eu”, spuse bărbatul.
„Sau ești îngrozitor de parșiv,
Ești o broască”.
Gândindu-mă un timp la ce auzisem,
I-am răspuns: „În acest caz mai bine-i să fiu broască”.

Matsuo Basho - Iazul Străvechi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iazul străvechi / O broască se-aruncă / Clipocitul apei. →

Matsuo Basho - Balta Cea Veche

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Balta cea veche — / sunetul unei broaște / sărind în apă →

Cantece pentru copii - Broasca

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ce petrecere frumoasă e la margine de lac,
Broscărimea bucuroasă are vin și cozonac.

REFREN
Oac oac diridiridam
Oac oac oac oac diridiridam.

Un broscoi cântă la tobe
Și o broască la țambal
O broscuță mică strâmbă
Vrea să joace sus pe deal.

REFREN

Dintr-o trestie înaltă
A ieșit un câine șchiop
Broscărimea speriată
A luat-o la galop.

REFREN

Cantece pentru copii - Oac! Oac! Oac, Un Brotac!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Luna a căzut ca un ban de aur
A căzut în stufăriș.
Un brotac micuț în verde
Se ivește din tufiș.

Refren:
Oac! Oac! Oac, un brotac
E solistul de pe lac.
Oac! Oac! Oac un brotac
Cântă aria: Oac! Oac!

Florile pentru spectacol
Elegant s-au îmbrăcat.
Și ascultă ca vrăjite
Cântărețul minunat.

Refren:
Chiar și păsările bălții
Din plimbare s-au oprit
Și ascultă ca vrăjite,
Cântărețul renumit.

Refren:

George Topârceanu - Broaștele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Broaştele.
Am ascultat din umbră cântarea lor înaltă.
Buchetele de trestii dormeau cu foşnet lin.
Era o lună plină în fiecare baltă,
Şi-n fiecare undă o piatră de rubin.
Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapă
Când i-a-nchegat în tremur lumina unui val,
Păreau luceferi galbeni, căzuţi adânc în apă
Să-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal.
Ostroave mari de umbră închipuiau corăbii,
Iar papura, mişcată în treacăt de zefiri,
Nălţa mănunchi în aer tremurătoare săbii,
Prin pânza de lumină a undelor subţiri.
Şi broaştele semeţe cântau cu glasuri multe
Pe când, din înălţime, privindu-şi faţa-n lac,
Un nour singuratic stătea uimit s-asculte
Cum bat ca toaca toate şi-o clipă toate tac.
Se ridicau departe prelungi bătăi din palme
Şi note-adânci de flaut ieşeau de jos, din stuh.
Părea că lapidează tăcerea nopţii calme
O grindină de note zvârlite în văzduh.
Şi cum deasupra apei s-amestecau întruna
Umplând singurătatea de freamăt viu, părea
Că toate laolaltă apostrofează luna.
Că fiecare broască se ceartă cu o stea.
Erau ocări în larma lunaticei orchestre
Şi rugă arzătoare în tainicul ei zvon.
Spuneau Nemărginirii durerile terestre
Cu imnul lor zadarnic, solemn şi monoton..
Cum le-ascultam din umbră acvatica fanfară,
Sub cerul vast al nopţii cu ele-am retrăit
O noapte luminoasă din era terţiară.
Nefericit şi singur ca primul troglodit.

Paul Sava - Fabula

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

FABULĂ.
Pe malul unei bălți de broaște plină,
un biet broscoi sătul și îngânfat,
se puse într-o noapte pe cântat,
și se mira de vocea lui divină:
-„Doamne, frumos mai cânt!
gândea broscoiul.
Și cât de mult regret că-n lumea-ntreagă
nu s-a găsit cântarea-mi să-nțeleagă
decât adâncul bălții și noroiul!
Și ce păcat că, pentru a gusta înalta
și desăvârșita-mi virtuozitate,
nu sunt decât niște broscuțe ne-mbăiate
cutreierând după moluște balta.
Dar prin tristețea mea răzbate bucuria
când mă gândesc cum,
peste veac,
nota-vor scribii
că din întreaga faună de-amfibii
eu singur am știut ce-i melodia”.
Dar, brusc, din albul unei flori de nufăr,
vorbi ca o prezență-ntâmplătoare
ca să-i răspundă, o privighetoare:
-„Aș vrea să spun, dar fără să te supăr,
că și tristețea ca și bucuria,
spre-a fi mărturisite,
nu-i musai să le cânți dacă n-ai glas.
A le mărturisi stă și-n puterea celor care tac.
Iar când eu cânt,
nu vreau să dau la nimeni peste nas.
Așa că, să mă ierți, iubitul meu brotac
că nu-ți accept deloc ușor trufia”.
-„Tu cânți?” răspunde intrigat brotacul
cu zâmbet nefiresc și versatil.
Atunci privighetoarea scoase-un tril
de s-a cutremurat din unde lacul.
-„Mă mir că și tu cânți, scumpă contraltă,
mă mir cum n-am știut-o până azi. Dar sper
să-mi spui în două trei cuvinte:
de ce tu cânți cum zbori, și fără trudă multă,
și-o lume-ntreagă stă și te ascultă.
Iar eu, deși nu știu nici do, nici re,
nu am pe nimeni care să m-alinte,
și sunt apreciat mai mult pane.
În rest, rămân un mare ne-nțeles!”.
-„Ne-nțeleșii se constată
cât de mari au fost… odată.
Însă ne-nțeleși în viață
întâlnești chiar și la piață”.
Paul Sava – LACRIMI USCATE