Cincinat Pavelescu – Bradul și Firul de Iarbă
Un brad înalt, semeț, voinic,Privind un fir de iarbă mic,Zicea-ngâmfat: În zece ani cât m-am suit,Sărmane fir nenorocit,Și tu ești tot cum te-am lăsatPe când alături petreceam;În umbra ta necunoscută,Abia c-o palmă te-ntreceamȘi astăzi te întrec c-o sută.Și vezi, sunt bun că-mi amintescȘi-am drept să fiu orgolios,Căci ai rămas atât de jos,Abia, abia te mai … Citește mai mult