Roberto Bolano - Fantoma Ednei Lieberman

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În cele mai întunecate clipe te vizitează
iubirile tale pierdute.
Poteca de pământ care duce la azil
se deschide din nou ca ochii
Ednei Lieberman,
cum numai ochii ei puteau
să privească deasupra orașelor
și să strălucească.
Și luminează iar pentru tine
ochii Ednei
în spatele scânteii de foc
care, înainte, era cărarea de pământ,
calea străbătută noaptea,
dus-întors,
odată și încă odată,
Întâlnindu-i sau poate
căutându-ți umbra.
Și te trezești într-o liniște desăvârșită
dar ochii Ednei
sunt tot acolo.
Între Lună și vârtejul de foc,
citindu-și poeții mexicani
preferati.
„Și pe Gilberto Owen,
oare l-a citit?”
se întreabă buzele tale șoptit,
bănuiește respirația ta
și sângele tău care pâlpâie
ca lumina unui far.
Dar ochii ei sunt farul
care îți străpunge tăcerea.
Ochii ei sunt asemenea unei cărți,
o enciclopedie,
hărțile purului coșmar.
Și sângele tău luminează
rafturile cu cărți, scaunele
cu cărți, podeaua
plină de cărți stivuite.
Dar ochii Ednei, ei,
doar pe tine te caută,
ochii ei sunt cartea
cea mai citită.
Destul de târziu ai înțeles
dar nu contează.
Te întorci în vis, îi atingi mâinile,
și ai totul.
El fantasma de Edna Lieberman.
Roberto Bolaño.
Te visitan en la hora más oscura
todos tus amores perdidos.
El camino de tierra que conducía al manicomio
se despliega otra vez como los ojos
de Edna Lieberman,
como sólo podían sus ojos
elevarse por encima de las ciudades
y brillar.
Y brillan nuevamente para ti
los ojos de Edna
detrás del aro de fuego
que antes era el camino de tierra,
la senda que recorriste de noche,
ida y vuelta,
una y otra vez,
buscándola o acaso
buscando tu sombra.
Y despiertas silenciosamente
y los ojos de Edna
están allí.
Entre la luna y el aro de fuego,
leyendo a sus poetas mexicanos
favoritos.
¿Y a Gilberto Owen,
lo has leído? ,
dicen tus labios sin sonido,
dice tu respiración
y tu sangre que circula
como la luz de un faro.
Pero son sus ojos el faro
que atraviesa tu silencio.
Sus ojos que son como el libro
de geografía ideal:
los mapas de la pesadilla pura.
Y tu sangre ilumina
los estantes con libros, las sillas
con libros, el suelo
lleno de libros apilados.
Pero los ojos de Edna
sólo te buscan a ti.
Sus ojos son el libro
más buscado.
Demasiado tarde
lo has entendido, pero
no importa.
En el sueño vuelves
a estrechar sus manos,
y ya no pides nada.
Foto: Edna Lieberman

Punct Absent - Camera 117 Boli Nervoase

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mă distruge când îmi cere să-i zâmbesc
Adesea surâsu-i rece mă feresc
Disper când nu pot trece de privirea-i caldă
Distins, nu iartă
Desprins de artă
Revin căci ador vechile obsesii
Mă-ntind pe patul în care tremuram, lovit de primele depresii
Rescriu idei vechi pentru cel rămas la stadiul de orb
Am fost pentru o clipă ridicat din corp
De aer cald rezultat al gândului ușor transmis prin cuvinte selecte
Involuntar, tot mai adun efecte secundare
Sătul de nuanțe de negru, șterg ultimul strop din ce-mi părea culoare
Șterg peisajul funebru pe care-l pictam
Picur pete pe primele răni
Înc-adun lacrimi în căni deja pline
Țip când de mână mă ține strâns
Până închid ochii… parcă doar am clipit
Îngrozit mă trezesc lipit de pat, strâns de centuri
Panicat, pus pe certuri, ei nu-nțeleg ce zic
De dincolo-colo îi simt miros de anestezic
Morbid, lumini între gratii, nimic lucid
M-aruncă undeva în spate, în genunchi cu coatele roase
Îmi șoptesc: Camera 117 Boli Nervoase.
Nepăsător sau neatent, frecvent
Îmi prind minți în pastile
făcute praf, trase prin file
Pentru mine albe precum florile ce le ucid
Neobișnuit cu ideea că nu destind culorile, deși lucid. X4
Nu vreau să deschid ochii
Supus la biopsii, se-nchid pupile
Nebunia mă incită, renunț la zile
Cedez în celulă, încep să caut țesut bolnav
Desprins de lună, azi ucid soarele pe viu prin dexaltare
Îmi scriu cu lame povestea-n plăci
Automutilare decid pentru terra
Globul suferă de spin, mă plimb des prin etc
Peretele-mi vorbește, siluetă stenică
Cui-s morbid ce oglinda
Lumina asta mă amețește, alienație mintală
Sunt legat, văd doar negru
Ultrageat simt aer lichid, în boli cronice naufragiat
În timp ce mor se face târziu
Niciun remediu
Nepăsător în pustiu, alerg dezorientat către pustiul sedat
Nemuritor, scăparea mea se află într-un pistol revolver
Ce vis, devin al 13-lea apostol pentru creștini
Nu rețin chipuri, îmi amintesc de doctori și medicamente
Alte timpuri, aparate silențioase deschid ușa
Camera 117 Boli Nervoase.
Nepăsător sau neatent, frecvent
Îmi prind minți în pastile
făcute praf, trase prin file
Pentru mine albe precum florile ce le ucid
Neobișnuit cu ideea că nu destind culorile, deși lucid. X3

boli psihice – Versuri.pro

Roberto Bolano - Fantoma Ednei Lieberman

Punct Absent - Camera 117 Boli Nervoase