Virgil Maxim – Cu Ciobul Minții
Doamne,m-am apucat să car Lumina Tacu ciobul minții meleîn bojdeuca mea…Și… nu știu ce-am făcutfiindcă,din ziuași chiar din ceasu-n care-am început,i se cojesc perețiiși cade toată tencuiala ei de lut!..Doamne,m-am apucat să car Lumina Tacu ciobul minții mele…Și-acum, zidirea mea,pe Stâlpii-Înțelepciunii o-nnoiescși-așez Icoană,Chipu-Împărătesc,Al Celui-ce-a-făcut,cu darul Lui,Din ciobul minții meleTron Ceresc!..