boemia – Versuri.pro

Rappa & Mugurel Grasu feat Ionut Crampei - Mahalaua Din Centru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Strofa I: (RAPPA).
Trăiască boemia mahalalei vechi a Bucureștiului
Și muzica lăutărească, bătrânească, de inimă albastră,
Tu să trăiești, în primul rând, nevastă,
Azi mă-mbăt, bagă-ți-aș flori în glastră.
Șprițul cu gheață îmi dă viață pe datorie,
Că el mă-nvață să cânt fără interese, nu-i alegorie,
Că nu cânt pentru mase, nici pe la mese,
Și nu cânt după note, eu cânt după beție.
Trăiască frații mei tablagii, nu ăia din S.R.I. și S.I.E., că n-am,
Sau, cine știe, n-am habar de vreun tâlhar,
L-aș blestema la zar, când îi da drumul,
Dacă-i trebuie șase – șase, să dea de șase ori șase ori doi – unu.
Trăiască vorbitorii de limbă maternă
Chiar dacă o parlesc în argou, ca în tavernă,
Dacă ne iei cu „bro, that’s the spirit, you know?”,
Jet! Go from the „SLO” to the „BOZ”, you piece of s***!.
Refren: IONUȚ CRÂMPEI.
Mahalaua din centru-i trează,
De sâmbătă până vineri,
Revenim oricând în stradă,
Cum ne-am promis când eram tineri. (X2).
Strofă a II-a (MUGUREL GRASU).
Mahalaua-i tot acolo, că-i furtună sau senin
Și rămâne sănătoasă chiar și fără de vaccin,
Hoi noroc și la mai mare până la ultimul leu,
Și românii, și țiganii sunt iubiți de Dumnezeu.
România e a noastră și așa va fi mereu,
Dacă vii la noi acasă leapădă-te de tupeu,
Nu ne vindem niciodată pentru faimă sau parale
Și rămânem în picioare cât pe cer mai este soare.
Și femeia e femeie, și bărbatul e bărbat,
Dacă-i altceva la modă prefer să fiu demodat,
Oamenii de bine stau fix în centrul mahalalei,
Meditând cu Bachus pe frecvența geamparalei.
Nu ai voie să-i mai spui prăjiturii că-i negresă,
Ăștia ne vor liberi sau cu creierii în lesă?
Viața merge înainte, nici că vrem s-o mai oprim,
Toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim!.
Refren: IONUȚ CRÂMPEI.
Mahalaua din centru-i trează,
De sâmbătă până vineri,
Revenim oricând în stradă,
Cum ne-am promis când eram tineri. (X2).
Strofa a III-a: (RAPPA).
Trăiască Birtul Înțelepților, frăția celei de-a doua copilării
A foștilor copii, acum adulți cu datorii,
Nu datorată marafeților, ci datorită datoriilor
De-a fi, de-a iubi și de a nu îmbătrâni.
Trăiască românii și țiganii laolaltă, că odată,
Când preconcepțiile societății nu puteau să ne despartă,
[Ciumidaptu, pralo, laptu andiangali, fratelo,
Te traisaras andăctan, bahto delo delo!].
Nu suntem rasiști, mă, omule,
Dacă numim albul alb, negrul negru și țiganul țigan,
Că dacă-i spun unui frate țigan „bă, romule”,
Îmi ia toți strămoșii-n car, dragă cetățean european.
Lumea devine clar numai statistică,
Ghidată de manipularea neuro-lingvistică,
Să nu cădem în mistică suiți pe piedestale,
Trăiască cei care vor și pot să rămână oameni!.
Refren: IONUȚ CRÂMPEI.
Mahalaua din centru-i trează,
De sâmbătă până vineri,
Revenim oricând în stradă,
Cum ne-am promis când eram tineri. (X2)

Ingeborg Bachmann - Boemia Se Află la Mare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De verzi sunt casele pe-aici, mai intru într-o casă,
De podurile aici rezistă, pășesc în siguranță.
De truda iubirii e pierdută în veci, o pierd cu drag aici.
De nu-s acela eu, e altul, la fel de bun ca mine.
De mă învecinez aici cu un cuvânt, accept vecinătatea.
De Boemia se mai află la mare, eu cred din nou în mări.
Și de mai cred în mare, uscatul mi-e speranța.
De sunt eu acela, atunci e oricine la fel de mult ca mine.
Și pentru mine nu mai doresc nimic. Să pier aș vrea.
Pieire – asta înseamnă la mare, acolo găsesc Boemia din nou.
Sortit pieirii, în liniște mă trezesc.
Despre începuturi știu acum și nu mai sunt pierdut.
Veniți aici, voi toți, boemieni, marinari, curve de port și vapoare neancorate. De nu vreți să fiți boemieni, iliri, veronezi,
Și venețieni cu toții. Jucați comediile care te fac să razi.
Și cele ce-s de plâns. Și amăgiți-vă de sute de ori,
cum și eu m-am amăgit și probe niciodată n-am trecut,
și totuși le-am trecut, o dată pentru altă dată.
Precum le-a trecut și Boemia până într-o frumoasă zi
când a fost grațiată la mare și acum se află la apă.
Încă mă învecinez cu un cuvânt și cu o altă țară,
mă învecinez, oricât de puțin, cu toate, tot mai mult,
un boemian, un vagant, care nu are nimic și nimic nu-l ține,
înzestrat doar de mare, ce nu e încă sigur, să văd pământul
alegerii mele.

Alain Bosquet - Boemia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ciuma pustia orașele Boemiei.
Nici o gură inutilă: copiii erau spânzurați,
iar bătrânii mergeau, bucuroși,
la groapa comună.
La Praga,
un preot mă iniția în vrăjitorie.
Războiul de Treizeci de Ani se prelungea.
Cu un șoim pe umăr,
străbăteam – calul avea spinarea frântă –
cătunele cu iz de Christos rerăstignit.
Urlam poeme
într-o limbă
cu consoane ce spărgeau timpanele.
Sătenii cădeau în genunchi
iar verbul meu eretic
îi vindeca de teroare.
Prevesteam încoronarea
unei Luni Pătrate,
unui Soare Întreit,
unui Regat crud, dar luminos.
Eram solul unei minciuni roditoare.
În fiece dimineață,
mii de cadavre
opreau Dunărea-n loc.

Andre Breton - Camera Falsă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

lui Benjamin Péret.
Al vazei din cristal de Boemia
Al vazei din cris*
Al vazei din cris
Al vazei din
Din cristal
Al vazei din cristal de Boemia
Boemia
Boemia
Boemia
Mia mia da Boemia
Al vazei din cristal de Bo Bo
Al vazei din cristal de Boemia
Cu bule ce precum un copil le sufli
Le sufli
Le sufli
Fli
Fli
Le sufli
Precum un copil le sufli
Al vazei din cristal de Boemia
Cu bule ce precum un copil le sufli
Le sufli
Le sufli
da ca un copil le sufli
Iată iată tot poemul
Amurg** efe
Amurg efe
Amurg efemer al reflexiilor
Amurg efe
Amurg efe
Amurg efemer al reflexiilor