Eugenio Montale - Scrisoare Lui Bobi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Datorită multelor excluderi,
îți rămăsese atât cât să poți
cuprinde cu mâinile; și acela era
al celor ce își dădeau seama. Te-am urmărit
de mai multe ori, fără să știi. Am parcurs
de multe ori strada Cecilia de Rittmeyer
unde o întâlnisem pe bătrâna ta mamă,
constatasem de visu iubirea sa-nspăimântătoare.
De la tatăl tău mai rămăsese fierul pentru mustăți
și poate o biblie evanghelică. Am încercat
pleiada prietenilor tăi, obiect
pentru experimentele tale mai mult sau mai puțin eșuate
de a crea sau a distruge fericiri conjugale.
Erau primii tăi prieteni, alții
urmară pe care nu i-am cunoscut niciodată.
S-a format astfel o legendă a ta
de hârtie, nedemnă de crezare. Acum se spune
că erai un maestru neascultat, tu
care-ai avut prea mulți cu urechile deschise
și nu te-ai ferit de ei. Duhovnic
nespovedit nu puteai da
nimic cui nu era deja pe drumul tău.
În felul tău ai și învins chiar de-au pierdut
ascultătorii tăi. Cu această scrisoare
pe care n-o s-o poți citi nicicând îți spun
adio și nu aufwiedersehen și asta
într-o limbă pe care nu o iubeai, plină
cum e de Stimmung.

bobi – Versuri.pro

Eugenio Montale - Scrisoare Lui Bobi