blestemul iubirii – Versuri.pro

Carmen Serban - Blestemul Iubirii Mele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Carmen Șerban
Blestemul iubirii mele.

Strofa 1:
Femeia ce mi te-a luat și te-a dus cu ea departe,
Chiar dacă îmi fac păcat, o blestem până la moarte.
O blestem viața-ntreagă că mi-a luat ființa dragă,
S-o părăsească norocul și să îi ia alta locul.

Refren:
Dumnezeu să-i ia iubirea, zilele și fericirea,
Conștiința să o mustre, amarul vieții să îl guste.
S-o prindă la bătrânețe, blestemul meu din tinerețe,
Să nu dezlege nici în stele, blestemul iubirii mele.

Strofa 2:
Câte-am tras din cauza ta, când tu ai plecat cu ea,
Să simtă pe pielea ei povara grea a dragostei.
O blestem viața-ntreagă că mi-a luat ființa dragă,
S-o părăsească norocul și să îi ia alta locul.

Refren:

Strofa 3:
Inima când i s-o frânge să n-aibă la cine plânge,
Și în anii bătrâneții să vorbească cu pereții.
O blestem viața-ntreagă că mi-a luat ființa dragă,
S-o părăsească norocul și să îi ia alta locul.

Refren:

Daniel Vişan-Dimitriu - Blestemul Iubirii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu m-am gândit iubirii să mă-nchin,
S-o am, în mine şi în tot, stăpână,
Să-mi fie şi furtună şi senin,
Izvor la care, însetat, să vin
Şi să devin, în jurul lui, fântână.
Şi n-am crezut iubirea să îmi fie
Acelaşi dulce, neschimbat nectar
Pe care tu, de cer sortită mie,
Mi-l dai în răsuflarea ce m-adie
Şi în priviri ce-n suflet sunt amnar.
Să-i fiu iubirii sclav? Să fie, oare,
Destinul meu, cu tine-alături scris?
Pe toate scenele să fie-un bis
La rolul scris odată-n Cartea Mare
Aflată în eternul Paradis?
Iar tu, iubita mea, să fii la fel:
Legată-n veci alăturea de mine
De-o soartă ce nu poate fi defel
Schimbată cu o alta la apel
Căci scrisul cel definitiv e bine?
Dar dacă nu e scris şi-i altceva
Doar pentru-o viaţă? Dacă e, mă tem
Că, vrajă de ar fi, aş căuta
S-o fac, în veşnicia ce-ar urma,
O binecuvântare de blestem.

Adrian Păunescu - Blestemul Iubirii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În vreme bună și în vreme rea,
Să n-ai noroc de nici o îndurare,
Să simți blestemul dragostei pe care
Ți-o port, aproape fără voia mea.
Se-apropie un fel de cacealma:
Când o să par în lume cel mai mare,
Voi învăța în grabă cum se moare
Și, cu durere, te voi blestema.
Să poți trăi blestemul dintre noi,
Abia atunci când voi muri în pace
Și nici recurs să nu se poate face,
Decât, târziu, în lumea de apoi.
Și să cedezi blestemului iubirii,
Pornind cu umbra mea un joc de-a mirii!