blestemul bardului

A fost odată-n vremuri, departe, un palatCe strălucea-n întinsuri pe-o țară-n lung și-n lat,Jur împrejur grădini, fântâni țâșnind mereuDin gura lor de aur sclipiri de curcubeu.Acolo un mândru rege, victorios, bogat,Stătea pe tronu-i falnic palid și-ngândurat.Gândirea-i era spaimă, ochii-i erau caliciCuvântu-i era sânge iar vorbele lui bici.Doi cântăreți odată veniră la palat,Unul cărunt de plete, … Citește mai mult