Strofa II:
Am trăit iluzii și mai multe deziluzii
De când era pace, Puya era prieten cu Uzzy
Acum suntem adulți mulți și este evident
Că tot facem asta cu pasiune și devotament
De când fiisa lu Băsescu stătea in Comis 3
Și o futea Genny (heey), unul din prietenii mei
De când pierdeam aiurea verile, le găseam toamna
De când beam berile, îți futeam ție doamna
De când Nike-i nu se găsea deloc în magazine
De când se holbau toți la țolul de pe mine
De când făceam prostii și n-aveam nici o vină
De când bag strofa asta am uitat cum se termină
De când tenișii „All Star” îi luam doar la tăvăleală
Și nici pentru bani nu m-aș fi dus cu ei la școală
Ar fi ras toti de mine, acum toți îi poartă
Ce spun eu e realitate, nu e muzică, nu-i artă! / E BLASIC!

Strofa III:
Muzica mea e nouă, vreau să sune veche
Că eu cu anii ’90 suntem suflete pereche
De când dacia era dacie, nu era pe injecție
De când nu vedeai mașini străine-n intersecție
Doar foarte rar, stop a mea, stop a ta
„Cât bagă la oră mă? „, „Bagă 200 și ceva! „
Timpuri bune atunci, clipuri tari la MTV
De când nu căutam de muncă și nici n-aveam CV
De când golanii nu înjurau pe site-uri și blog-uri
De când rezolvam problema pe aleea dintre blocuri
De când Farul Constanța avea stadionul plin
De când nu îmi păsa ce sunt sau ce o să devin
Nici acum nu-mi pasă dar p**a mea. știți voi
Sunt alte vremuri acum dar măcar fiți voi!