Nu zici rău ce zici, vecine
Că și eu mă gândesc bine
Pierdeam toate nopțile
Ca să-mi port dragostile.
Iubeam mândre tinerele
Acum nu mă țin de ele
Una dacă o iubesc
Trei zile mă odihnesc.

Când eram tânăr, voinic
Nu mă plângeam de nimic,
Ma căutau mândrele
Să le-arat dragostile.
Acum ce să fac, vecine
Că-n spate un junghi mă ține,
Ma mai doare și-un picior
Și de dragoste duc dor.

Dacă stau și gândesc bine
Nu-mi pare rău, mai vecine,
Am fost crai de curte nouă
Am iubit și câte două.
Dar casa a fost tot casă
Și nevasta tot nevastă,
Copiii sunt lângă mine
Pe toate le-am făcut bine.
Mâine dacă plec din lume
Nu-mi pare rău, mai vecine,
C-am fost om afurisit
Pe toate le-am rostuit.