biblica – Versuri.pro

Serafim V. Pâslaru - Biblică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îngerii, din pumni făcură
Cerului, cățui, în semn
De-nchinare; și din gură
Le turnară untdelemn.
Le-au aprins la căpătâie
Țintirimului de sfinți
Ca lumina să mângâie
Jertfa sfintei năzuinți.
Rafaelică-ntre stele,
Maica rugilor fierbinți
Toarnă aurul, să spele
Mâna beznei de arginți!

Radu Stanca - Biblică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La început a fost sărutul
Și el era pe gura ta..
Depus pe gura mea sfinți văzduhul,
Și lumea s-a născut atunci din duhul
Sărutului ce ne unea..
Dar ape mari cuprinseră uscatul
Și noi muream tăcuți sub greul lor..
Veni atunci o pasăre în zbor,
Pasăre roșie, și Araratul
Se înălță din mări biruitor..
Iar noi ne-am ridicat cu el odată
Spre zarea nouă și înseninată
Purtând peste abisele genunii
Sărutul de la începutul lumii.

Lucian Blaga - Biblica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Amiaza e dreaptă. Liniștea se rotunjește albastră.
Zboruri spre ceruri cresc.
Glasuri se irosesc. Ființe se opresc.
Vițelul în trupul vacii îngenunchează
ca-ntr-o biserică.
Maică Precistă, tu umbli și astăzi râzând
pe cărări cu jocuri de apă pentru broaște țestoase.
Între ierburi înalte și goale
copilul ți-l dezbraci
și-l înveți să stea în picioare.
Când e prea rău
îl adormi cu zeamă de maci.
Pentru tine lumea e o pecete
pusă pe-o taină și mai mare,
de aceea mintea nu ți-o muncești
cu nimic.
În casă lângă blidarul cu smalțuri rare
în fiecare zi păzești cu răbdare
somnul marelui prunc.
A mustrare clipind
te superi doar
când îngerii trântesc prea tare ușile
venind sau ieșind.
1926.
lui Ioan Breazu

Attila Jozsef - Biblica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

(Biblica).
Parul tău se prelinge-n groase bucle negre,
Precum catranul binemirositor
Când se revarsă aburind din căldarea de doi hectolitri.
Şi pluteşte-ncreţit precum trei
Stoluri de corbi negri viguroşi –
Sânii tăi, iubito,
Seamănă cu coşuri pline de pâini bălaie.
Te-nrudeşti
Cu uriaşele
Vaci calde
Care, în cireada cu miros de lapte,
Se culcă una lângă alta
Pe malul cu sălcii. –
Să ne scăldăm în râu, inimă lângă inimă,
Căci şi noi suntem puri,
Poate curgem şi noi cu apa curată.
Sunt curat, de-aceea sunt
Pentru că te iubesc,
Îl văd pe Dumnezeu dăruindu-i
Inimii tale inima sa.
Şi văd şi
Că prin tine mi s-a-nfăţişat –
El este eterna mea iubire
Şi moarte.
Iubito, noi într-atât de mult ne dorim, ne iubim peste poate,
Că deja ne lepădăm de pudoare, de hainele abia-mbrăcate.
Şi de-ar cădea peste mine pietre groaznic de multe şi mari,
Iar tu ai sta tolănită, precum înserarea, pe nori diafani şi rari.
Istoria ar putea să ne-alunge-n două colţuri ale Europei,
Ai putea-ndrăgi un alt băiat ce te-ar dori cu focul patimei.
Iubito, precum împreună, puteţi vâsli pe ape-n sus –
Dar pe Domnul, draga mea,
Pe plăcutul, marele meu Dumnezeu,
Nu-l abandona.
iulie-august 1925