https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/christian-w-schenk-ah-brecht https://versuri.pro/christian-w-schenk-ah-brecht#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72862 →]]> Ah, Brecht! Te-ai aruncat în lume
ca viespile pe fagurii de miere
şi nimeni nu mai ştie astăzi
dacă-s albinele în faguri
sau de eşti tu!
Încearcă dacă mai iubeşti puţinul
rămas în urma ta ca dulce
să laşi în faguri mierea de albină
în locul zahărului îmbibat de apă.
Noi ţi-am iubit atât de mult dulceaţa
de surogat că nu mai ştim de bine
şi nu ne îndopa cu bunătăţi
ce nu le vrem,
ci lasă-ne să ne simţim amarul!

]]> https://versuri.pro/christian-w-schenk-ah-brecht/feed 0 https://versuri.pro/bertolt-brecht-despre-sarmanul-bb https://versuri.pro/bertolt-brecht-despre-sarmanul-bb#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=16898 →]]> 1
Eu, Bertolt Brecht, vin din pădurile negre.
Maică-mea m-a adus în spații citadine
în timp ce mă purta în ea. Și răceala pădurilor
până la moarte o să rămână în mine.
2
În orașul de asfalt mă simt la mine acasă.
Cu slujba de înmormântare asigurat,
cu ziare, cu tutun și cu rachiu,
neîncrezător și leneș și, până la urmă, împăcat.
3
Sunt prietenos cu lumea. Pălăria tare
o port, cum îi e rostul, cu mult zel.
Spun: există animale deosebit de mirositoare,
și spun: nu-i nimic, și eu sunt la fel.
4
Dimineața, în balansoarele goale
îmi așez câteva femei și, văzându-le-așa,
le privesc și le spun fără grijă:
să știți că pe mine nu puteți conta.
5
Spre seară, îmi adun câțiva domni laolaltă
și ne spunem „gentleman” pe rând.
Pe masa mea își pun picioarele
și spun: o să fie bine. Iar eu mă întreb: când?.
6
Spre ziuă, în zorii cenușii, urinează brazii
și gângăniile lor – păsările – încep să țipe.
La ora aceea îmi beau paharul în oraș, arunc mucul de țigară
și adorm neliniștit peste câteva clipe.
7
Am stat, ca o specie fragilă, în case
pe care le credeam de nezdruncinat.
(Așa am clădit blocurile înalte din insula Manhattan
și antenele subțiri discutând cu Atlanticu-nspumat.).
8
Cine o să rămână viu în aceste orașe? Vântul!
Cel care le străbătu și le goli în sfârșit.
Știm că suntem provizorii
iar ceea ce urmează după noi nici nu merită amintit.
9
Sper că la viitoarele cutremure, țigara mea Virginia
să n-o las să se stingă, de-amărăciune grea,
Eu, Bertolt Brecht, naufragiat în orașe,
din pădurile negre, adus de maică-mea.

]]> https://versuri.pro/bertolt-brecht-despre-sarmanul-bb/feed 0