Adrian Păunescu – Bătrân De-Atâta Lună
Am scris în tinerețea mea nebunăCeva ce se întâmplă-abia acum,Că voi ieși pe cel din urmă drum,„Albit și alb, bătrân de-atâta lună”.Era făcut din calcar și furtunăOrașu-n care am visat să fug,Purtând în păr cenușa mea de rug,„Albit și alb, bătrân de-atâta lună”.Vai, podurile peste râu răsunăDe-atâta alb halucinant din cerȘi simt că mă topesc … Citește mai mult