Bastilia

Mâna care-a strâns de gât se strângevânătă, în cântec de prohod.A căzut Bastilia de sângeși-a murit un veac pe eșafod.Toate pietrele zidite în Bastiliicrapă, mai târziu sau mai curând,ca să facă loc luminii zilei..– Dar a noastră, Doamne, oare când?