Jorge Luis Borges – Baruch Spinoza
De aur ceață, apusul lumineazăFereastră largă. Manuscris muncitAșteaptă, încărcat de infinit.Pe Domnul în penumbră, îl creează.Un om pe Dumnezeu îl zămislește.Bărbat cu ochii triști, un smead evreu.Îl poartă timpul, râu purtând mereuÎn reci vâltori o frunză. Nu-l opreșteĂst gând, ci stăruie și-l cizeleazăPe Domnul migălos, cu sârguință.Din slăbiciunea lui, din neputință,Se nevoiește prin cuvânt să-l … Citește mai mult