bântuitul

Fâșii de văluri negre pe soare se aștern.Tu, lună-a vieții mele, înfășoară-te-n umbră;Te culcă, sau fumează, fii mută și fii sumbră;Cufundă-te în hăul urâtului etern.Așa îmi placi! Și totuși, vezi tu, dac-ai voiAsemeni unui astru ce, șters, din umbră vine,Să te răsfeți prin locuri de nebunie pline,Pumnal frumos, ei bine, din teacă poți țâșni!În ochii … Citește mai mult