Jorge Luis Borges - Baltasar Gracián

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Doar labirinturi, răsuciri, embleme,
Laborioasă, rece alcătuire,
Ăst iezuit credea că-i izvodire
Poetică lung șir de stratageme.
Loc sunetele-n pieptu-i nu-și găsesc.
Ierbar de flori de stil, subtilități
Deșarte, simple ingeniozități.
Un stil uscat, lipsit de omenesc.
Nu l-a mișcat homeric glas dogit,
Nici cel de-argint și lună-al lui Vergil,
Pentru Oedip ochi n-are în exil,
Nici pentru Hrist pe cruce răstignit.
Văzut-a-n răsărit cum stele mii
Pălesc în aurora somptuoasă
Și le-a numit cu vorbă păcătoasă:
Găini ale cereștilor câmpii.
Iubirea sacră n-a ajuns s-o știe,
Nici dragostea ce buzele aprinde,
Citind Necruțătoarea îl surprinde
Al lui Marino tom de poezie.
Destinu-i ulterior nu-i scris în carte.
Țărâna din părăginit mormânt
Ajuns-a colb împrăștiat în vânt.
De lumea celor drepți avut-a parte.
Dar oare ce-a simțit privind Splendori
Și Arhetipuri clare? Poate-amar
A plâns atunci, spunându-și: în zadar
Nutritu-m-am cu umbre și erori.
Și ce s-a petrecut când, neclintit,
Foc sacru, Adevărul, s-a ivit?
Lumina-i pură poate l-a orbit,
Mergând pe drumul fără de sfârșit.
Mai este o-ncheiere: vane teme,
Neînsemnate l-au preocupat.
Nu-n rai i-e sufletul, ci frământat
De labirinturi, răsuciri, embleme.

Baltasar Gracian – Versuri.pro

Jorge Luis Borges - Baltasar Gracián