Balcic – Versuri.pro

Ion Pillat - Inserare 1

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Stau privind și azi cum țărmul
Braț rotund încet aduce
Ca pe el amurg și mare
Frunte-n frunte să se culce.
Tot mă uit de pe terasă
Cum răsar în soare-apune
Pe râpi sterpe maci de flăcări,
Pe talazuri micșunele.
Urmăresc, pe când Balcicul
De pe cap dezleagă-alene
Vânătul turban al serii,
Păsări negre peste mare.
Cu aripile întinse
Cad pe ape înnoptate –
Greu coboară gânduri negre,
Gânduri negre, umbra vieții.

Ion Pillat - Balcic Biblic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pe piatra asta veche la care vii, cadână,
Cu vasul de aramă în seară la cișmea,
Ședea Samarineanca tăcută la fântână
Așa cum stă de veacuri în Evanghelia mea.
Din luntrea asta veche culcată peste plajă,
De care-ai prins la soare, pescare, un năvod
Apostolii odată zvârliră largă mreajă
Pe apele sfințite în vremea lui Irod.
Și sub smochinul ăsta bătrân ca amintirea,
Sub care stai de pază, pândar cu cap de sfânt,
Grăia Galileeanul, cum spune povestirea,
Când pilduia Scriptura cea bună pe pământ.
Și pe asinul ăsta pe care, grădinare,
Ți-aduci la târg harbujii și poamă, azi ca ieri,
Venea Mântuitorul așa încet, călare,
Pe drumuri înverzite cu foi de palmieri.

Ion Pillat - Balcic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Balcic, nostalgic cum e luna,
Albind pereţii râpelor pustii,
Podind pe valuri licărite bruma,
Veghind cu basme moarte vremuri vii.
Balcic, încins cu ziduri de cenuşă,
Balcic, cuprins cu murmur de fântâni,
Încununat cu ceruri de brânduşă,
Împodobit cu semne din pagâni.
Cu dealurile surelor cămile,
Cu case vechi: încremenite oi,
Balcic, pastorule din alte zile,
Cobori pe ţărmul biblic pân-la noi.
Cetate mai bătrână decât morţii,
Loc sfânt, ca tinereţea de senin:
Migdalii să-nflorească pragul porţii
Când în lumina ta mă-nchin.

Ion Pillat - Smochinul Neroditor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Și zicea pilda aceasta: Oarecine avea un smochin în via lui sădit (Biserica de altădată).
Din via în terasă vezi marea și
Balcicul,
Orașul alb și apă albastră ca un cer – Vezi prin frunzișul viei, înaripat, caicul:
Și-așteaptă azi stăpânul bătrânul ei vier.
E-un turc cu barbă ninsă și cu turbanul verde, —
Sădi întreaga vie, butuc lângă butuc
Șiragul vieții sale cu anii mulți și-l pierde,
Dar știe orice piersic, cais, smochin sau nuc.
Stăpânului, ce crede întru Christos, i-arată
Ciorchinele cu boabe de galben chihlimbar.
Și piersica pufoasă ca un obraz de fată
Și vânăta smochină cu inima de jar.
Dar iată și smochinul neroditor în cale,
Stăpânul se încruntă: – Pe pomul sterp să-l tai.
De trei ani cat smochine, în ramurile sale