balaur – Versuri.pro

Magda Isanos - Cavalerul (Ploaia de Primăvară Singură)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ploaia de primăvară singură,
cu suliță și cu chivără,
a trecut prin pădure la pas,
pe calul ei verde.
În glumă-mplinind minunile,
mugurii pocneau ca alunele,
și-atingându-i haina și părul,
înflorea măcieșul și mărul.
Cu platoșă strălucind și cu pene
deasupra coifului său, alene,
cumpănindu-se și visând războaie,
trecea tânăra ploaie.
Gorunii spuneau: „Făt-Frumos,
dă-te de pe calul tău jos.
Aici doarme pajura și balaurul,
strălucind la soare ca aurul.”
Sub copite, sub potcoave mici,
se trezeau popoare de furnici.
Un melc mare auzea din casă
iarba cum crește grasă.
Se făcea senin, mai senin.
Cavalerul pălea ca un crin.
Nu i se vedea coiful, nici fața.
Îl fura soarele, ceața.
Calul cădea în genunchi și cădea
sulița, în vârf cu o stea.
Numai steagul în zare se vede,
pentru cine nu crede.

Gabriela Melinescu - Amintire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

El s-a luptat cu mine, eu m-am luptat cu el.
Am nesocotit noi odihna pământului.
Alții eram, alții suntem acum
Cuvintele mele smerite spun:
Nu te mai văd pe nicăieri, luptătorule,
de parcă nici n-ai existat atunci,
de parcă gâtul nu mi-ai fi secerat în fugă….
Vrăjite cântece îmi umplu urechile,
un călăreț a omorât un balaur ai cărui dinți albi
ca semințele de soi le-a spulberat în pământ;
au răsărit din dinții lui oștiri cu sulițe și scuturi.
Mintea mea nu s-a vindecat: odinioară zâmbeam fericită.
Mă întorceam spre tine, pământule,
pe care sunau sprintene bătălii.
Aflu: balaurul pe luptător nu-l poate înghiți
din pricina armelor sale.

George Coșbuc - Patru Portărei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

I.
Din larguri de palată ies patru portărei:
Au coifuri, au ceaprazuri, au suliță la ei.
Nebun s-aruncă roibul, ca viforul pe luncă,
Trei cai cu el alături p-același pas s-aruncă.
Și zice portărelul, al cărui cal e corb:
– „Ca pajură pe Surgă, zdrobit, am eu să-l sorb! ”.
-„ Ți-l strâng, până ce-mi urlă că nu-i mai treb’e fete!.
Vorbește cel ce fuge pe cal stropit cu pete.
Și cel pe calul muced răstește vulturel:
– „Așa să trăiesc! Astăzi îngrop sulița-n el! ”.
-„ De nu-l fac eu cenușă, să n-am de mamă parte! ”
Se jură cel cu roibul frumos ca scris în carte.
II.
Un zmeu a dus pe Veta lui Trăsnet-Împărat
Pe Veta s-o găsească ei patru s-au jurat.
Și cine-o va aduce din țările măiestre
O ia pe Veta doamnă, și nouă țări ia zestre.
Să pleci orbiș la moarte, când zestrea-i lumi deloc,
Când ai pe Veta doamnă, să prinzi cu gura foc.
E țara toată șesuri, ca ploaia-i de mănoasă;
Și n-are-n lume seamăn Saveta de frumoasă.
Ca malura de negri sunt ochii ei duioși,
Obrajii ei molateci ca zmeura de roși.
E ruptă din zori palizi, căzută e din soare:
Căci glia, cât de stearpă, pe urma ei dă floare.
III.
Și patru cai aleargă cu patru portărei,
Topește-se pământul cum tremura sub ei.
Ajung la mănăstirea din crângul de fagi tineri,
Cer sfat, le dă sfaturi vrăjite sfânta Vineri.
Le spune că departe, pe râu de mărgărint,
Sunt poduri cu părcane cioplite din argint.
Sub-nalt grindiș d-aramă stau câșițe de aur,
Și-acolo străjuiește mereu câte-un balaur.
De scapi de dânșii teafăr, ajungi să poți vedea
Palatele de glajă pe-un munte de mărgea.
Și cine-i om să lupte cu zmeu, ca să-l omoare,
Stăpân va fi pe Veta, pe chei și pe zăvoare.
IV.
Hei, Trăsnetă-Împărate! Mulți ani cu har de domn!
Feciorii tăi deșteaptă tot iadul azi din somn!.
De-ar da spre cer năvală, și-n cer ar face strungă,
Voinici, cât să-ți răstoarne pământul într-o dungă.
Ei pier în Răsărituri, ca șoimii zboară zbor.
Se duc cum nu se duce nici dragoste, nici dor.
Ei trec în Lumea-neagră, trec rânduri de movile
Și trece-o zi, trec două, trec cinci și șepte zile.
V.
Dar când a fost în ziua d-a opta, pe-nsărat,
În zări, departe-n funduri, un cal s-a arătat:.
Cu tarnița pe șolduri, cu frânele-n picioare
Și galben călărețul ca prinsul de lingoare.
Trei cai aleargă-n urmă-i sălbatici de merei;
Să-i vezi și să-ți faci cruce de bieții portărei!.
Ei fug mâncând pământul, ar soarbe-n gură marea
Căci nu-i încape șesul și nu-i cuprinde zarea.
Și geme portărelul, al cărui cal e corb:
– „E nalt, cât e nalt cerul, cât iadul e de orb! ”.
-„ Hu, tot îs de cutremur, și gheață simț în spete”,
Suspină cel ce fuge pe cal stropit de cu pete.
Și cel pe calul muced oftează tulburel:
– „Să-mi dai pe Cosinteana, eu tot nu lupt cu el! ”.
– „Nu, da’ să-mi dai tot cerul și, și din rai o parte”,
Vorbește cel cu roibul frumos ca scris în carte.
Și cum izbesc ei fuga răzleți într-un șirag
Îi vede maica Vineri din tindă, de pe prag.
Din cârjă ea ridică bătrânele sprâncene,
Și dă din cap privindu-i la margini de poiene.
– „Sunt tari feciori la spusuri, dar slabi la făptuit!
Vitejii lumii noastre de mult s-au pristăvit.
Când n-au curaj în suflet, de ce se bat nebuni?
Nici Dumnezeu nu face cu cei fricoși minuni.
De nu te-a născut cerul voinic să lupți cu zmeii,
Degeaba măsuri câmpii, căci pați ca portăreii.
Nu-s toți viteji în luptă, câți stau în șeauă puși –
Viteaz e numai unul, și-l cheamă Pipăruș! ”

Phoenix - Uciderea Balaurului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Text: Şerban Foarţă / Andrei Ujică.
Zice că o naibă de balaur,
zice că, coclit într-un coclaur,
s-a ivit, la Virit, cetatea Virit,
s-a ivit năsâlnic un balaur.
Numai un voievod
ar putea, biet norod,
să te scape de tot
de ăl balaur.
Fără el, în zale noi din floare
de oţel, pe calu-i alb călare, se ivea,
că-l lovea, cu sabia-l lovea,
mi-l strivea, cel voievod călare.
Cică lui, sfânt voievod în zale,
cică lui, i-au fost ieşit în cale, cu liliac,
flori de leac, acuma şi-n veac,
alb liliac, să-i dea măriei sale.
Numai un voievod
a putut, biet norod,
să te scape de tot
de ăl balaur.

Pasărea Colibri - Blânda Fecioară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Blânda fecioară.
Blânda fecioară
La umblet ușoară
Cu ochii umezi
Cu vorba domoală.
Lasă-mă singur
În nicio seară
2 x.

Bărbat balaur
Cu graiul de făur
Cu priviri de frasin
Cu aripi de ghiaur.
Te fă din timp
Tăcere de aur
2 x.

Umbra din stâncă
Lumina adâncă
Ieși din genune
Și du-mă lângă.
Bruma de suflet
Din vechea poruncă
2 x.

Frunte de munte
Verde părinte
Nu lua aminte
La frânt frig fierbinte.
Suie cărări
Ca-nainte-nainte
Rogu-te, fa-ne
La loc, Cuvinte.

Fată curată
Dintotdeauna
Roagă-mă tainic
Să-mi domolesc struna.
Sărută-mi ochii
Să-ți sărut mâna
2 x.

Re:
Umbra din stâncă
Lumina adâncă
Ieși din genune
Și du-mă lângă.
Bruma de suflet
Din vechea poruncă
2 x.

Să-ți spun acuma,
Dragă mea fată,
Ce-aveam pe suflet
Păcat de-altădată.
Și cum de te văd
Azi atât de curată
2 x.

Pe-un drum de seară
Care-n topoare
Croiam prea aspru
Un braț să doboare
Pân’ a aflat el
Că după naștere.
Cel ce doboară
E cel ce moare
2 x

Paul Sava - Sonetul 2

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sonet.
La ura-mi de balaur, adăugai cerneala
uraniului ascunsă-n adâncuri la Urali,
abscise și ordonate să-mi plăsmui din corali,
anatemând un templu și preaslăvind vestala.
Ea, inima, năucă aleargă pe coclauri,
te caută prin smârcuri, apoi printre luceferi,
iuțește către tine cu pași tot mai netezi,
bezmetica arzându-ți la glezne flori de lauri.
Stângaci și necrezându-mă de trist și nepereche,
elimin ipoteza unei nevrute farse,
părându-mi-se totuși că sunt într-o ureche.
Ulciorul nu se sparge dus des la apă, dar se
secătuie izvorul, cum zice vorba veche.
Va lăcrima vreo fată pe-a mele buze arse?.
Paul Sava – LACRIMI USCATE

Trooper - Posedat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

POSEDAT
(Balaur, Coiot/Coiot, Ilie).
Credeați că e un mit
Frica e în șoapte
O blândă noapte
Teroare-a devenit.
V-am vizitat
Am fost trădat
Pedeapsa a fost nevoie
Liber ai visat.
Stai! Jos!
Stai plecat! Ești posedat
Vei învăța întuneric
Vei crede-n tot ce-ți spun.
Eu distrug
Ce ai fost
Eu distrug
Ce vei fi.
V-am vizitat
Am fost trădat
Pedeapsa a fost nevoie
Liber ai visat.
Stai! Jos!
Stai plecat! Ești posedat
Vei învăța întuneric
Vei crede-n tot ce-ți spun.
Încerci să scapi, dar e-n zadar
O viață vei trăi același coșmar
E vina ta că ai crezut
În Dumnezeul tău pierdut.
Tot ce vezi e al meu
Să te-ascunzi e prea greu
Vreau acum să îți iau
Anii, dar viața ți-o dau

Gandul Matei - Balaurul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De mine nimeni nu scapă
De frică inima-ți crapă
Balaurul sunt focosul,
Teribilul și fiorosul.

Ma știe o lume întreagă
Și nu-i nimănui a șagă
Căci cine îmi stă în cale
De-acela e mare jale.

REFREN:
Eu sunt Balaurul, Balaurul,
Balaurul cu solzii lucind ca aurul
Am colți, am aripi, am de toate
Și încă mai am trei capete!.

Aud ori mi se năzare
Dușmanul apare în zare
Să vină netotii, să vină!
Mi-e inima rea și haină!

Așa să trăiesc îmi place
Urăsc când e bine și pace
Năprasnică fi-va răsplata
Sunt gata, sunt gata, sunt gata!

Lepra Paranoia - Balaur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

There is no response. I really didn’t wanna have to enter her room like this.
Isn’t it kind of a breach of privacy?
But she really leaves me no choice
I gently open the door. Oh my God!.
Ha, puțin psihotic, o să-mi treacă într-o zi (yo yo)
Că sunt ciudos când simt ciuda unui manipulator
Puțin psihotic, o să-mi treacă într-o zi (2015)
Că sunt ciudos când simt ciuda unui manipulator.
Sunt încruntat pe stradă, ca un boschetar suspect
Muncești ca un retardat la pat indirect
Lamentat, ca o pastilă înghițită sec
Ai un pomelnic scris de mână, nu știu de unde să încep.
Stau foarte prost cu firea, s-ar putea ca să cedez
Derulez un film satiric și prinzi sensul din mers
Că omorul se dă subtil ca un mesaj codat
Nu spune că are balta peste când am aruncat grenada-n lac.
Analizez tot ce faci, și-ți cunosc punctele slabe
Fii pregătit, ți-am făcut până și la mormânt rezervare
Te sugrum cu polonicul sau te-arunc de la etaj
Mimica-i glumeață, ca surdomuții-n scurtmetraj.
În timp ce arzi în chinuri, te-am aprins fără chibrituri
Detaliez metodic actul pe care proștii-l pun în skit-uri
Primata mai frumoasă se valorifică mereu
Vorbește-n p**a mea mai tare, nu-ți fie frică de ce zic eu.
Indiferent de soartă, acolo murim toți
Deci îți fac un favor, și-așa trăiești pe lângă hoți
Dacă speram mai mult, ajungeam dezamăgit
D-asta mă rog la toți zeii pentru un necaz cumplit.
Autosabotarea-i o formă de masochism
Stau mereu pe străzi goale, ca cel mai fericit tirist
Cine ești tu să vorbești? Sunt un paradox uzat
Sunt o porție de mâncare care demult s-a stricat.
Speranțele se șterg doar când stai cu demenții
Ți-o arzi p-același mod, explici ca analfabeții
Ploaia toarnă natura, până înfundă canalizarea
Deci un sentiment frumos poate aduce disperarea.
Stau cu cărți de istorie când deschid o pagină de vers
Și citeam din „Odiseea” când aveam insomnii
Dar n-am înțeles nimic, eram prea tânăr pesemne
Sau eram doar prost, modelat de pierderi.
Poetul neînțeles este admirat atunci când moare
Deci scuipați-mi pe cavou când veniți la înmormântare
Perlă naRapoia
Vai de p**a mea.
Puțin psihotic, o să-mi treacă într-o zi
Că sunt ciudos când simt ciuda unui manipulator
Puțin psihotic, o să-mi treacă într-o zi
Că sunt ciudos când simt ciuda unui manipulator.
Puțin psihotic, o să-mi treacă într-o zi (2025)
Că sunt ciudos când simt ciuda unui manipulator
Puțin psihotic, o să-mi treacă într-o zi (sound natural)
Că sunt ciudos când simt ciuda unui manipulator (p**a mea).
Puțin psihotic, o să-mi treacă într-o zi (rePlă raPanoia)
Că sunt ciudos când simt ciuda unui manipulator
Puțin psihotic, o să-mi treacă într-o zi (prea multe verbe în cap)
Că sunt ciudos când simt ciuda unui manipulator

Leonid Dimov - După-amiaza

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Balaurul ucis de-atâtea ori
De bunii duci ai lumilor aceste
Ascunde-n iris lire de culori
Și-n fiecare solz câte-o poveste.
Găsitu-l-am pe-o floare de tulipă
Uscată galben într-o carte veche.
Purta ineluri grele pe aripă
Și pietre nestemate în ureche.
L-am întrebat: felia de coral
Din ochiul lui ce vrajă nouă țese?
Deși știam: un șipot sideral
În solnițe pustii prin după-mese.