Rainer Maria Rilke – Balans Oniric
Etajele visului parcurse de-ascensorce, fără larmă, -n sus și-n jos se plimbă:start lin, o scurtă hală, un ușortresalt când pasagerii se-ntreschimbă.Lentoare-ntr-o pastilă ce, solubilă,străadâncește fuga-nspre niciunde,aceea care-ascundedorința insolubilă.de a rămâne-n locul unde-aleea-șilucește, -n soare, boabele de rouă –și, mai ales, de-a nu alege între douăinimi potrivnice, durerea cărora-i aceeași.