Bagni di Lucca

Între pocnetul castanelorși vuietul torentuluiîmpreunându-și sunetele,inima șovăie.O iarnă timpurie suflând asprute-nfioară. M-arătla geana ce topește albeațazilei în gheață.Marmuri, vâsleși la un scuturatfrunze ca elicea, ca săgeataîn șanțuri.Trece ultima turmă în ceațarăsuflului său.