Grigore Alexandrescu – Câinele Soldatului
Rănit în războaie, soldatul căzuse,Și-n puține zile chinuit muri.Departe d-o mumă care-l crescuseȘi care-l iubi!Sărman, fără rude, pe țărmuri străine,N-avea nici prieteni, nici un ajutor;Nu era ființă care să suspinePentru-un trecător!Singurul tovarăș de nenorocire,Singura-i avere, un câine iubit,Ședea lângă dânsul, și-n mare mâhnirePărea adâncit.Acum tot e gata pentru îngropare,Acum ridic trupul pe mâini de soldați,Cinste … Citește mai mult