Rainer Maria Rilke – Aventurierul I

Când el apăru în societate,brusc lucind, fu o splendoareca de riscuri în vecinătate,într-un spațiu gol pe careîl trecu zâmbind, unei prințesesă-i ridice caldul evantai:cel pe care tocmai își spusesejos să-l vadă. Singur, fără grai,la fereastră-ajuns printre perdele(unde parcurile urcau pe locîn visare, de-arată spre ele),merse-apoi la mesele de jocnonșalant și-avu noroc.Și priviri el stăpâni, ce-n … Citește mai mult

Rainer Maria Rilke – Aventurierul II

În acele zile – (nu, nici unan-a fost), când torentu-i contesta,ca străină, subterana-i greași-l izbea, crescând, de pietre-ntrunadin boltirea-n luptă-ntotdeauna,.și-amintea iar unul dintre numebrusc, pe care-odată le-a purtat.Și știa că vieți veneau, anumecând le ispitea; înfrigurat.și amenințat, el mai departecalde vieți venind din moartele trăia mereu intens;sau, venindu-i vieți neconsumate,să le-nalțe el știa pe toate,și … Citește mai mult