autocenzura

Se coboară,nu din smerenie, ci din frică –un pas înapoi,apoi încă unul,până când vocea ei devine ecou în gâtul altcuiva.Zâmbește când nu vrea,aprobă când doare,lasă capul în josde parcă pământul ar avea răspunsurimai bune decât cerul.Își înghite vorbelecu tot cu spin,le mestecă din nou,prefăcându-le în ceva acceptabilpentru liniștea ei.Se micșoreazăîn fața unor ochicare nu privesc,doar … Citește mai mult