auto-disectie

Tăcerea nopții, dureroasa tăcerenocturnă… De ce se-nfioară astfel sufletul meu?Îmi aud murmurul sângelui –o furtună-nveșmântată-n mătase-mi trece prin cap.Insomnia! Să nu poți adormi și, totuși,să visezi. Sunt un auto-modelde disecție spirituală, un auto-Hamlet.Îmi subțiez tristețeaîn vinul nopții,în minunatul cristal al întunericului –și mă întreb: mai e mult până-n zori?Cineva a închis o ușă –A trecut … Citește mai mult