Emily Dickinson – XXXIX
Când trandafirii nu mai înfloresc, dragă,Și violetele sunt trecute,Când aripile viespii în zbor solemnPrin dreptul soarelui, bătuteMâna ce a stat să adunePeste ziua veriiSe va întinde moartă, în Auburn,Rupând floare, rugăciunea serii!