Nichita Stănescu – Atunci
Era adânc, era tăcut,picau pe jos andantefoiri de foi, când între noil-am rechemat pe Dante.Eram absurd și spălăcitși, lighioană dragă,de ghidușari zburau bondarizbenguitori, în șagă.Era o broască lângă lacmicuță și țestoasăUn stâlp de lemn și telegraf,vroia scâncind, acasă….…Și becul a rămas stingher,în mijlocul luminii…Trecu în gând, pe lângă noi,Francesca de Rimini.Ceva micuț de tot și … Citește mai mult