atmosfera sumbra – Versuri.pro

Georg Trakl - Jale Omenească - 1-a Variantă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Afară doisprezece-un ceas bătând –
Pe cei în febră-i prinde-o clară groază.
Grădini vuiesc iar cerul scânteiază.
Se mișcă-un palid chip la geam curând.
Această oră poate a și stat.
Năluci pestrițe-n ochi tulburi joacă
În ritm de nave ce pe val se-apleacă.
Un șir de maici ce lin prin gang se-abat.
Și nori se mișcă în albastrul vânt
Ca-n somn îndrăgostiții strânși în brațe.
Și muște se învârt, din hoit să-nhațe,
Scâncește-n pântec poate-un prunc plăpând.
Flori roșii se-ofilesc la geam deja,
Chiar azi frumosului băiat aduse.
O, cum întinse mâinile și râse.
E-o rugă-acolo. Zace-un mort cumva?.
Auzi și țipăt groaznic, iar în grei,
Răi aburi parcă vezi sclipind grimase.
Zvon de pian de prin odăi frumoase.
Brusc ceasul bate-afară ora trei.
Plutind, iar pleacă-un negru șir de maici.
Apoi corale încă-auzi departe.
Și îngeri poate-n sală cântă-aparte.
Ard în grădină ca în vis albi maci.

Georg Trakl - Plimbare de Iarnă în La Minor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din crengi mijind, pe roșii sfere cade
Ninsoarea lungă lin și-ntunecat.
Cu preot e condus un mort bărbat.
Și pline-s nopțile de mascarade.
Trec peste sat zburlite ciori; în carte
Sunt basme minunate-ntr-adevăr.
La geam străfulgeră căruntul păr.
Vin demoni, sufletul bolnav să-i poarte.
Fântâna-ngheață-n curte. Scări surpate
În beznă cad și suflă asprul vânt
Prin puțuri astupate. Gerul crunt
Cu-arome tari în cerul gurii bate.

Ion Caraion - Tranșee

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ciorapii vremii peste câmp – șalupe
stăteau cum stă obiala pe picior
și se uitau la boii în pripor,
noroaiele să-i lingă și să-i pupe..
Se coborau aproape norii, cât o dungă,
peste plutoanele cu baionetă-n coaste,
să-ntingă-n noi, ca-n niște străchini proaste.
tot șomoiogul lor murdar. Sau să ne-mpungă.
Din marea zestre de metal, pe-armură
curgea din buze febră cu leșie:
bidoanele-ncărcate cu-alifie.
celestă parcă, se căscau la gură
și-n jur ploua vegetativ – ploi lente
cu boabe de pământ și pansamente..

Aleksandr Blok - Înjosire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Moare ziua, și-i cântă prohodul
Legănându-se, arborii goi.
(Tot așa în amurg, eșafodul
Va primi osânditul convoi.).
Catifeaua divanelor, roasă,
Ciucurii vechi, prăfuiți la perdea..
Și în clinchet de cupe, la masă,
Stau studenți, ofițeri, o lichea..
Râd în poze femeile goale –
Mâini de oameni le-or fi atingând?
Și la ușă-s doar mâini de canalii
Pe butonul murdar apăsând..
Taci! Auzi pe covoare pufoase
Sună pinteni, a râs cineva..
Casă-i spui unei astfel de case
Și se cade-ntre oameni așa?.
Întânirea mă bucura oare?
Văd : paloarea pe chip ți s-a stins.
Iar amurgul e galben și pare
Că pe umerii tăi s-a prelins..
Numai buze mușcate-n neștire
Pe icoană – pe chipul tău sfânt.
(Oare asta numim noi iubire?)
Oare patima noastră ne-a frânt?.
În apusul cel galben și rece
Patul nostru se-afundă mereu.
Strânși în brațe o noapte-om petrece,
Tu respiri tot mai greu, tot mai greu..
Și ți-i geamătul geamăt de doliu.
Taci! Auzi, sună pinteni, ușor.
Ca un șarpe ușor din fotoliu,
Trena ta s-a târât pe covor.
Ne-nfricată ești! Fii ne-nfricată!
Soț, logodnic, iubit mă numesc?
Drept în inimă-mplântă-mi odată
Tocul tău de pantof franțuzesc!.