atelier – Versuri.pro

Silvan Stancel - Mecanicul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Refren:
Eu sunt mecanic și pot să-ți repar motorul,
Și pot să-ți repar motorul.
Nu mă-ncurca acum, în timp ce-ți repar motorul,
În timp ce-ți repar motorul,
În timp ce-ți repar motorul.

1.
În atelier la mine, eu te-am văzut pe tine,
Eram plin de ulei și nu știam ce vrei, și nu știam ce vrei, și nu știam ce vrei.
De unde să te iau și unde să te duc,
Erai cam ruginită și mult prea găurită, și mult prea găurită, și mult prea găurită.

Refren:

2.
Vroiai să arăți mai bine și ai venit la mine,
Am pus mâna pe tine și ți-a fost mult mai bine, și ți-a fost mult mai bine, și ți-a fost mult mai bine.
Când te-am privit din spate, aveai trei faruri sparte,
Iar la tapițerie…

Refren:

3.
Și m-am băgat în tine să-ți meargă bine,
Și-am folosit ulei și multe vaseline, și multe vaseline, și multe vaseline.
Te-am scos din nou pe stradă ca alții să te vadă,
Căci eu…

Refren:
Eu sunt mecanic și pot să-ți repar motorul,
Și pot să-ți repar motorul.
Nu mă-ncurca acum, în timp ce-ți repar motorul,
În timp ce-ți repar motorul,
În timp ce-ți repar motorul.
Eu sunt mecanic…!!!

Stefan Augustin Doinaş - Atelier

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am vizitat un pictor, cotat printre cei buni,
care pictează numai tablouri cu nebuni.
O galerie vastă de piei și de osânze
se-nșiră, fragmentată pe zeci și zeci de pânze.
Nebunul-ce-se-crede-Napoleon-pe-tron
e chiar portretul clasic al lui Napoleon
(în vale curge Sena sau, poate, Berezina).
Femeia-care-și-coase-cu-ață-limuzina
e o elevă grasă cu moațele pe cap
ce stă și tricotează (probabil un ciorap).
Bruneta-tristă-pentru-că-i zice lumea „Blonda”
e-o copie fidelă (în mov) după Gioconda.
Împrejmuit de tomuri, ghicesc un anticar;
sub ramă scrie numai atâta: „Anti-car”
(sunt caractere sobre care-și vădesc conturul,
încât îmi pun problema: Al cui e calamburul?).
Nebunul-ce-și-dă-drumul-din-pom-zicând-că-i copt
atârnă sub o creangă de frasin, ca un opt;
iar frasinul e frasin, și umbra lui umbrește
o față roz (pictată de-a-ndoaselea, firește).
Nebunul-transatlantic plutește. Lângă el
plutește-un transatlantic cochet și mititel
pe-o mare foarte mare cu spume și furtună
(talazul este verde, iscălitura brună).
Nebunul-ce-se-crede-el-însuși și nu vrea
să-și vadă mutra poartă o mască peste ea;
se vede că-i făcută cu ochi și cu sprâncene.
Un-lup-bătrân-de-mare (de fapt un profesor
de geografie) trage din pipă visător;
atât de mari i-s ochii și-atât de vie-i para,
că mi-am aprins la focul din pipa lui țigara.
Apoi se văd: nebunul-normal, șacalul-blând,
savanți-peripatetici ce cugetă umblând,
codoșul-fiu-de-rege-care-se-crede-divă,
nebuna-la-modistă, la-cooperativă,
nebunul-***, poetul-al-cărui-vis-era-
să-nu-accepte-Premiul-de-stat, et caetera:
o biată omenire cu fețe-atât de hâde
și-atâta de reale încât nu-ți vine-a râde.
Dar autorul însuși este cu mult mai trist.
-Ei, ce zici? mă somează pletoricul artist.
Iar eu, stingând chiștocul în barba-i tutunie:
-Maestre, zic, lipsește un pic de nebunie.

Carlos Drummond De Andrade - Atelier Iritat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aș vrea să scriu un sonet mai dur,
cum niciodată un poet n-a-ndrăznit.
Aș vrea să pictez un sonet obscur,
sec, ermetic, dificil de citit.
Aș vrea ca sonetul acesta, pe viitor,
să nu-i inspire nimănui veselie.
Iar cu al său răutăcios aer imatur
să știe totodată și să fie și să nu fie.
Căci vorba mea antipatică și impură
trebuie să dea cu pumnii, și să rănească,
tendon al damei Venus dusă la pedichiură.
Toată lumea să-l uite: trag în zid și înjur,
câine pișându-se-n haos, în timp ce Artur
rămâne o clară enigmă, și gură-cască.

Radu Gyr - Atelier

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În răvășitul meu atelier,
e-o năruire de statui schiloade.
Aicea una, colo alta cade,
ca-n nopți de august stelele din cer.
Vechi capiteluri, torsuri, colonade,
la rândul lor, se prăbușesc și pier.
În bronz, în lemn, în marmură sau fier,
toate se frâng asemeni unor spade.
Calc peste cioburi roșii de aramă,
pe așchii verzi ca niște flăcărui..
Și cum alt chip se surpă și destramă,
apuc ciocanul din zăcerea lui,
înșfac și dalta și, zbârlit în coamă,
încerc să urc pe socluri noi statui.

Omar Khayyam - Trecând Din Întâmplare Într-o Zi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Trecând din întâmplare într-o zi,
printr-un atelier cu oale mii
Le-am auzit șoptind încetișor:
Hai să-l rugăm pe acest trecător
Să ne vorbească despre olarii care-am fost,
de vremea lor…

Alexandru Macedonski - În Atelier

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

„Voiesc, iubite pictor, o pânză cum n-a fost
Să văd din întuneric că iese-n pielea goală
Satana care-n mine stârnește o răscoală
Pe când zadarnic caut de el un adăpost.
Îl văd frumos și searbăd, aproape o fecioară,
Având pe-o gingășie de Bacchus indian
O frunte visătoare sub păr de-atenian
Și-n buzele-i de flăcări cutremure ce-omoară.
Fă-l dulce totdeodată ca taina unui vis
Ce-n leagănu-i de aur te-adoarme cu blândețe
Atunci când plin de viață și beat de tinerețe
Te lași pe nesimțite s-aluneci spre abis.
Sau scoate-l dimpotrivă din negura cu șoapte,
Nălucă fără seamăn cu ochii scânteinzi,
Întocmai cum e-n clipa sălbaticei izbânzi
Când sufletul mi-l soarbe în fiecare noapte.”
Și jalnica ființă, furată de-aiurare,
Când pasul și-l mai duse prin largu-atelier,
Isterică privire pe niște lănci de fier
S-opri încremenită de-a lor străfulgerare.
Apoi, din frământarea lucioasă ca zarea
Ea sapă împrejuru-i o roșie vâltoare
Din care e ajunsă de flăcări arzătoare,
Simți că se aruncă Satana peste ea.