asupritori – Versuri.pro

Marin Sorescu - Cam Unde

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Barbarii cam unde-or să-ncapă,
Când totul în matcă s-o-ntoarce?
Acel ce te frânge, te stoarce,
Acel ce te vinde, te sapă?
Vor fi mielușei, vor vrea cinuri
Și vina vor da-o pe vremi.
Tu poți cât mai groaznic să gemi,
Sub talpa blindată cu chinuri.
Așa cum răsare brândușa,
Sunt inși pentru oricare dată.
Călăul doar scoate mănușa
Și mâna ți-o-ntinde, curată.
Dar, noaptea, în visu-i urât,
El tot te-ar mai strânge de gât.

Constantin Mille - Dumnezeu E Nihilist

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Popi cu pletele cărunte din Bizanța sau din Roma,
Tu ce porți pe a ta frunte mitra scumpă-a-atâtor țări,
Voi portarii sfinți ai groapei prea sfințitei Învieri,
Ce cu fumul de tămâie și cu ruga și aroma
Către cerurile-nalte strigați numele lui Crist,
Plecați fruntea, plecați fruntea, Domnul vostru-i nihilist.
Și când Domnul e cu-aceia care luptă pentru dreptate,
Slugile nu trebui oare ca să fie ca și el?
Dumnezeu aruncă astăzi în tiranele palate
Roșul fulger al mâniei – să ucidă un mișel.
El aprobă asasinatul, Dumnezeu e nihilist,
Plecați fruntea, slugi vrăjmașe, falși apostoli ai lui Crist.
Popi cu pletele cărunte, o, voi slugi necredincioase,
Vă ascundeți fața voastră, Dumnezeu e mâniat,
Iar tu, fiară omenească, cu gândiri neomeneoase,
Așteaptă, te uită – astăzi ceasul morții ți-a sunat.
Tu, mulțime flămânzită, ce de veacuri ții pe spate
Temelia lumii care drept răsplată-ți dă venin,
Te deșteaptă, vezi și cerul la a ta luptă cum ia parte:
Cerul fulgere posede – ție bombele-ți rămân.

René Char - Joacă-Te și Dormi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Joacă-te și dormi, sete bună, aici asupritorii noștri nu sunt aspri.
Ei, bucuroși glumesc sau bucuroși ne țin de braț
Ca să străbată mai ușor primejdiosul anotimp.
Pesemne că otrava a ațipit în ei
Până-ntr-atât încât le-a mai slăbit din lanț barbara dispoziție.
Și cum ne-au hăituit până aici, o, setea mea,
Cum ne-au silit să viețuim în părăsirea dragostei redusă la o mortală providență!
E oare pentru voi aceasta, mirodenii? Sau plante ce luptați sub zid de secetă, e oare pentru voi? Sau nori din largul depărtat, luându-vă de la coloană bun rămas?
Cum să ghicești aceasta, în nemărginit?
Ce trebuie făcut, prietenă, s-o ștergem de lângă tirani?
Tu, joacă-te și dormi, să chibzuiesc eu șansele.
Dar, dacă mă ajuți, va trebui să te târăsc cu mine
Și n-aș dori să te expun.
Să mai rămânem, deci… Și cine ar putea să ne numească lași?

Aleksandr Puskin - Libertatea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Regina slabă a Cytherii,
Să-mi pieri din ochi! Și ieși în față,
Tu, ce pe țari cumplit îi sperii,
A libertății cântăreață!
Cununa frânge-mi mai curând
Și lira, gingașele-i tonuri,
Să fulgere viciul de pe tronuri
Și libertatea să o cânt.
Arată-mi calea-acelui Gal
Cu-avânturile-i îndârjite
Tu i-ai dat imnul triumfal
Prin aspre cumpene slăvite.
Tirani ai lumii, tremurați,
Copii ai sorții schimbătoare!
Iar voi, căliți-vă mai tare,
Sculați voi robi îngenuncheați!
Oriunde ochii mi-i arunc
Văd pretutindeni bice, fiare,
Văd al robiei plânset lung
Și rușinoase legi murdare,
Prejudecata-un nour des-
Văd nedreptatea stăpânirii
Și zeul crud al asupririi
Și goana dup-un șterp succes.
S-ar lumina desigur regii,
Popoare n-ar mai suferi
Acolo unde forța legii
Cu libertatea s-ar uni.
Unde-al lor scut e-al tuturor
Și cetățenii țin în mână
O spadă limpede, stăpână
În drumu-i nepartinitor.
De sus nelegiuirea grea
Ea o doboară, o retează.
Și mâna n-o poți cumpăra
Nici prin avere, nici prin groază.
Natura? Nu. Legea v-a dat,
Cârmuitori, cununi de rege.
Peste popoare v-ați urcat
Dar mai presus i-eterna lege.
Când doarme ea, e vai și-amar!
Când, fie gloata, fie regii
Dispun cum vor de soarta legii,
Te iau drept martor secular
Pe tine, mucenic vestit,
Tu care-n iureșul furtunii
Augustu-ți cap l-ai prăvălit
Plătind și ce-au greșit străbunii.
Spre moarte Ludovic urcă.
Tăcut, norodu-n jur se strânge.
Și capu-i dezgolit cădea
Pe eșafodul plin de sânge.
Tăcu și legea și popor.
Securea morții va să cadă.
Și purpura de-asupritor
Căzu pe Galia-ncătușată.
O, tu, nelegiuit despot!
Cum mai urăsc a ta domnie!
Pieirea ta cu prunci cu tot
Eu o privesc cu bucurie.
Pecetea blestemului greu
O văd pe fruntea ta popoare,
Tu, monstru-al acestei lumi sub soare,
Mustrare pentru Dumnezeu!
Când stă pe Neva ceața grea
Și-un somn tihnit îngreuiază
Un cap ce fără griji visează,
Și-n miezul nopții arde-o stea,
Un bard supus îngândurării
Vede statuia de tiran.
Palatul pradă dat uitării,
În neguri, ca-ntr-un somn avan.
Și al lui Clio glas îl simte
De după-ngrozitorul zid
Și parcă ochi-n ochi aievea prinde
Al lui Caligula sfârșit.
Cum îmbătați de vin și rele
Merg tăinuiții ucigași
La fete, dârzi, în inimi lași,
Pe piept, cu panglici și cu stele.
Necredincioasa strajă tace
Se lasă podul mișcător
Și poarta-n noapte se desface
Prin mercenarii trădători.
Rușinea veacul l-a pătat.
Dau buzna ienicerii- fiare.
Cad lovituri fără onoare.
Pieri tiran-ncoronat.
Aminte luați, voi, împărații!
Nici temniți, nici altarul sfânt,
Nici cazne, nici decorații
N-o să vă apere nicicând.
Voi, creștetul, plecați-l, deci
Sub scutul legii-ocrotitoare,
Pacea-ntre libere popoare
Va străjui și tronu-n veci!

Vasile Copilu-Cheatră - Eu V. Copilu Cheatră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Eu V. Copilu Cheatră
Atât cât mă luptasem pentru vatră
Eram încă voios, plin de putere
Crezând că țara mea nu piere.
Dar văd acum la bătrânețe
Cum cântu-i numai o tristețe.
De te-asupresc străinii-i una,
Dar alta e când toată ciuma
Vine din țară pe-ndelete
Și-ți bagă brișca pe la spete!