Gellu Naum – Ascunderea
Tot ce scriam era vocea ochiului meu închis în literele saleVedeam aureola țipătului ei spectralEram mut și vorbeamAceeași lumină mi se revărsa pe pleoapeSe revărsa din pleoapele tuturor.De multe ori așteptam să vădIzvoarele care n-au dezertatAtâtea feluri de tăcere